Sunt multe profesii unde norma de activitate sau lipsa de personal duce la necesitatea efectuării orelor suplimentare. Acestea sunt calculate ca timp de muncă și trebuie compensate (prin plată în bani sau recuperarea sub formă de ore libere plătite). Trebuie, însă, spus că orele peste program sunt considerate suplimentare doar în anumite condiții. Modul în care se face acest lucru este reglementat prin lege și reprezintă un drept al angajatului pe care angajatorul trebuie să-l respecte, în caz contrar, riscând sancțiuni. Cele ce urmează detaliază tot ceea ce este important de știut despre reglementarea orelor suplimentare, plata acestora și posibilele restricții și sancțiuni.
- Cadru legislativ pentru munca suplimentară
- Câte ore suplimentare poți lucra
- Cum se plătesc orele suplimentare
- Compensarea muncii în zilele de sărbătoare legală
- Sancțiuni pentru neplata orelor suplimentare
Cadru legislativ pentru munca suplimentară
Conform Codului Muncii, timpul de lucru este reprezentat de perioada în care salariatul își prestează munca și se află la dispoziția angajatorului, îndeplinind sarcinile și atribuțiile, în conformitate cu cerințele Contractului Individual de Munca și regulamentele interne. De cele mai multe ori, detaliile legate de programul de lucru al angajatului sunt cuprinse în regulamente interne, care completează și particularizează datele programului, menționate minimal în CIM. Legea telemuncii (81/2018) vine cu precizări suplimentare, legate de munca la distanță, programul de muncă și orele suplimentare, în acest context specific.
Codul Muncii reglementează regimul juridic care se aplică orelor suplimentare lucrate, contextul în care munca peste program se consideră ore suplimentare, cum trebuie recompensați salariații și cine nu are voie să lucreze în plus. Principiul fundamental la care se raportează toate celelalte prevederi legale este acela că munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară.
Articolul 112 din Codul Muncii stabilește durata maximă a timpului de muncă, astfel:
- pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână;
- durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv cu ore suplimentare, ceea ce înseamnă că, pe lângă cele 40 de ore de muncă, angajatul poate presta suplimentar doar 8 ore în decursul unei săptămâni;
- în mod excepțional, în anumite situații considerate ca fiind critice, de importanță majoră, se poate depăși programul de 48 de ore de muncă pe săptămână, pentru o perioadă de referință de patru luni calendaristice, doar dacă media săptămânală nu depășește 8 ore suplimentare;
- în cazul tinerilor cu vârsta sub 18 ani, durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână;
- tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară;
- salariații angajați în baza contractelor timp parțial sau redus de muncă nu pot presta muncă suplimentară;
- munca este considerată suplimentară numai dacă se face la cererea unui superior ierarhic sau este justificată de un anumit context specific;
- angajatorul nu poate impune angajatului să efectueze ore suplimentare, iar refuzul acestuia de a munci în afara orelor de program nu poate fi considerat indisciplină și nu poate fi sancționat;
- munca suplimentară necesită acordul prealabil al angajatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente, destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.
Calitatea de „ore suplimentare” se raportează la timpul legal de muncă. Această precizare este necesară în condițiile în care există anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii, unde se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.
Citește și Codul Muncii: tot ce trebuie sa stii despre drepturile si obligatiile tale, in calitate de angajat
Câte ore suplimentare poți lucra
Legea impune ca numărul maxim de ore suplimentare pe care îl poate efectua un angajat, indiferent de domeniul de activitate, este de 8 ore/săptămână.
În cazul salariaților aflați sub incidența Legii privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (Legea 153/2017), respectiv în cazul bugetarilor – polițiști, personal didactic și auxiliar, funcționari publici și alții, aceștia nu pot depăși un număr total de 180 de ore de muncă suplimentară anual. În mod excepțional, acesta poate fi majorat la 360 de ore anual, dar numai în cazul unor profesii (polițiști, de exemplu) și doar în anumite condiții reglementate specific prin ordine ale Ministerului Afacerilor Interne sau ale altor ministere competente.
Întregul regim al muncii suplimentare se aplică și celor care lucrează în regim de telemuncă. În cazul acestora, este specificat expres că nu pot efectua ore suplimentare decât la cererea superiorului ierarhic, cu acordul în scris al telesalariatului. În situația celor care muncesc de acasă, aceștia nu au o muncă normată și nici program de lucru, motiv pentru care nu pot beneficia de ore suplimentare.
Există și cazul specific al programului de munca individualizat sau flexibil. Pentru angajații care se află în această situație, evidența orelor de muncă suplimentară este esențială, fiind singura posibilitate de identificare a momentului în care salariatul s-a prezentat la locul de muncă și s-a aflat la dispoziția angajatorului ori a început să-și îndeplinească sarcinile și atribuțiile. Și pentru aceștia, munca suplimentară este cuantificată ca atare doar la cererea prealabilă a superiorului ierarhic.
O situație particulară este cea a transportatorilor. În cazul conducatorilor auto, o decizie la nivel european, pe care România trebuie să o respecte, este aceea ca acești lucrători nu pot presta muncă suplimentară, plata (compensarea) activității fiind făcută prin Regulamentul privind armonizarea unor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere.
Cum se plătesc orele suplimentare
Principiul de recompensare a orelor de muncă suplimentare este acela al acordării de ore libere plătite, cu scopul de a proteja sănătatea angajatului. Compensarea se poate face în decurs de 90 de zile. În cazul în care acest lucru nu este posibil, se poate trece la o plată în bani.
Libere plătite
Compensarea prin ore libere plătite este reglementată de articolul 122 din Codul Muncii și presupune acordarea de ore libere plătite angajatului, în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acestora. Aceasta înseamnă că munca suplimentară este plătită la aceeași valoare precum munca prestată în timpul orelor de program. Orele libere plătite se pot efectua la cererea superiorului ierarhic, fără să fie necesar acordul prealabil al angajatului.
O situație specială este atunci când angajatorul decide o reducere a activității din motive diverse (economice, sanitare și altele), caz în care liberele plătite drept compensare pentru munca suplimentară pot fi acordate în următoarele 12 luni.
Spor la salariu
Sporul salarial este soluția secundară pentru angajatul care prestează ore suplimentare și se aplică în cazul în care compensarea cu timp liber plătit nu este posibilă (nu există personal suficient sau trec mai mult de 90 de zile de la momentul efectuării orelor suplimentare). Aceasta este reglementată de articolul 123 din Codul Muncii și presupune ca munca suplimentară să îi fie plătită salariatului în luna următoare împlinirii celor 90 de zile, prin adăugarea unui spor la salariu. Respectivul spor se calculează doar pentru orele suplimentare efectuate, se negociază cu sindicatul și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază aferent. Plata se face pentru fiecare oră prestată suplimentar, în ordinea cronologică a efectuării.
Pentru a putea beneficia de compensarea în bani, trebuie îndeplinite și următoarele condiții:
- există ordinul/dispoziția scrisă de la șeful ierarhic pentru orele suplimentare;
- nu există o altă compensație pentru munca în plus efectuată;
- nu este posibilă compensarea prin ore libere;
- să existe fondurile bugetare.
Modificările legislative adoptate pe parcursul anului 2021 au stabilit că prescripția plății sporurilor salariale bănești, cuvenite pentru orele suplimentare, să fie de trei ani de la data expirării celor 90 de zile în care se pot acorda zile libere plătite. Altfel spus, salariații se pot adresa instanței pentru a obliga angajatorul la plata sporului pentru munca prestată suplimentar după 90 de zile din momentul în care aceasta a fost prestată, dar nu mai târziu de trei ani.
Citește și Sanctiunile disciplinare: ce sunt, cum le reglementeaza legea si tipurile lor
Compensarea muncii în zilele de sărbătoare legală
În situația în care activitatea nu permite întreruperea lucrului în zilele declarate sărbătoare legală, persoanele care lucrează trebuie recompensate prin acordarea de timp liber corespunzător (cu una sau mai multe zile libere), în cel mult 30 de zile calendaristice. În cazul în care acest lucru nu este posibil, ziua de sărbătoare lucrată se compensează cu un spor salarial de cel puțin 100%. Timpul liber plătit și valoarea sporului se negociază.
În plus, angajatorul care are nevoie de personal în zilele de sărbătoare legală trebuie să justifice că se află în situația în care procesul de producție nu poate fi întrerupt.
Sancțiuni pentru neplata orelor suplimentare
Codul Muncii nu face diferență între angajații plătiți din fonduri publice (bugetari) și cei din economia privată, astfel că regulile legate de modalitățile de compensare a muncii suplimentare sunt identice și se aplică egal tuturor.
Un alt aspect important este acela că legiuitorul a urmărit ca munca suplimentară să fie compensată în principal prin acordarea de timp liber plătit, echivalent cu cel în care salariatul a muncit sau, dacă așa s-a negociat, chiar mai mult (de exemplu, 8 ore de muncă suplimentară se compensează cu 8, 16 sau mai multe ore libere plătite). Compensarea prin sporuri salariale se poate face atunci când angajatorul dovedește imposibilitatea acordării de timp liber plătit.
În același timp, salariații care consideră că, în mod nejustificat, angajatorul nu le-a acordat zilele libere plătite sau sporurile salariale corespunzătoare, pot sesiza Inspecția Muncii sau instanța competentă.
Sancționarea angajatorului are ca scop descurajarea prestării orelor suplimentare în afara limitelor impuse de lege. Conform prevederilor Codului Muncii, amenzile cuprinse între 1.500 și 3.000 de lei (5.000 de lei, dacă nu se solicită acordul angajatului sau dacă acesta este sancționat disciplinar pentru refuz) se acordă de autoritățile care constată nerespectarea normelor legale privind munca suplimentară, acordul angajaților sau compensarea muncii suplimentare, indiferent de numărul de angajați care se află în oricare dintre aceste situații.
Reglementările legate de orele suplimentare au drept scop prevenirea abuzurilor din partea angajatorilor, a muncii neplătite, dar și protejarea sănătății angajaților și prevenirea epuizării fizice și nervoase a acestora prin suprasolicitare.
Dacă ești în căutarea unui loc de muncă, OLX te ajută să îl găsești pe cel potrivit pentru tine. Descoperă aici sute de joburi la care poți aplica simplu și rapid, astfel încât, din candidat, să devii proaspăt angajat.
Sursa foto: Shutterstock.com