Autor: Sorina Priceputu and Alves Lucas
O persoană poate avea mai multe contracte de muncă. Numărul lor nu este limitat de dispozițiile legale. Cu toate acestea, pentru că ziua are doar 24 de ore, iar un om, indiferent de abilitățile și competențele sale, nu poate munci fără pauză, legea impune o serie de limite.
Cadru legislativ
48 de ore pe săptămână
Excepții
Cumulul de funcții
Cadrul legislativ
Codul Muncii nu impune o limitare cu privire la numărul de contracte de muncă pe care le poate avea un angajat. Conform articolului 35 din Codul Muncii, orice angajat are dreptul de a cumula mai multe funcții, fie la același angajator, fie la mai mulți. Obligația angajatorului este de a întocmi un contract individual de muncă pentru fiecare dintre aceste posturi ocupate de aceeași persoană.
Codul Muncii impune obligativitatea angajatorilor de a oferi o remunerație corectă pentru munca prestată. Contractele de muncă multiple, pe care le poate avea un angajat, pot fi:
- la același angajator sau la angajatori diferiți;
- cu normă întreagă sau parțială;
- în aceeași țară sau în state diferite;
- în același oraș sau în localități diferite;
- cu prezență fizică sau prin telemunca;
- pe durată nedeterminată sau determinată.
Tipul contractelor individuale de muncă, la rândul lor, pot să fie:
- mai multe și cu normă întreagă (în acest caz, nu pot fi amândouă pe durată nedeterminată, unul dintre ele neputând fi cu durată mai mare de un an);
- unul cu normă întreagă și unul sau mai multe cu normă parțială:
- toate cu normă parțială.
48 ore pe săptămână
Codul Muncii spune, la articolul 113, că repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu două zile de repaus. Tot Codul Muncii arată explicit, la articolul 114, că trebuie să existe o limită maximă a numărului de ore lucrate, în total, de un angajat, în cursul unei săptămâni. Limita a fost stabilită la 48 de ore, incluzând și eventualele ore suplimentare efectuate de angajat sau munca prestată în baza unui alt contract de muncă. Inspecția muncii poate face verificări în acest sens și poate aplica sancțiuni angajatorului.
Cu toate acestea, există și câteva excepții. Astfel:
- în funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă;
- timpul de muncă săptămânal poate fi prelungit la peste 48 de ore pe săptămână, pe o perioadă limitată de timp, care poate să fie de maximum 12 luni.
Excepții
Situațiile în care timpul de lucru poate fi prelungit sunt, la rândul lor, explicate de prevederi ale Codului Muncii.
Numărul orelor lucrate de un angajat, în total, pentru unul sau mai multe contracte de muncă individuale, poate să depășească limita de 48 de ore săptămânal, numai dacă media orelor, calculată pe o perioadă de patru luni calendaristice succesive, nu depășește 48 de ore pe săptămână.
Există profesii și responsabilități care impun o perioadă de muncă ce depășește aceste limite, astfel că perioada de patru luni se poate prelungi până la șase luni. Legea a luat în calcul situațiile excepționale și acceptă ca fiind legală o derogare de la aceste limite, astfel că timpul în care un angajat muncește peste limita de 48 de ore săptămânal poate fi acceptată pentru cel mult 12 luni.
Această din urmă excepție se ia în calcul cu rezerva respectării reglementărilor privind protecția sănătății și securității în muncă a salariaților, doar din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii.
Legea prevede că, la stabilirea perioadelor de referință (de patru, șase și respectiv 12 luni), nu se iau în calcul intervalele ce reprezintă concediul de odihnă, concediile medicale sau perioadele de suspendare a contractului individual de muncă.
O dispoziție complementară arată că timpul de muncă, pe zi, al unui angajat nu poate să depășească 12 ore, indiferent că este vorba despre un contract individual de muncă sau mai multe.
Niciuna dintre prevederile articolului 113 nu se poate aplica angajaților cu vârsta mai mică de 18 ani.
În contextul acestor excepții, există posibilitatea ca angajatorul, în acord cu angajatul, să stabilească un program individualizat de muncă și o locație specifică (munca de acasă, de exemplu). Legea nu interzice ca angajatul să practice aceeași meserie la angajatori diferiți, după cum poate practica și activități profesionale diferite pentru același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă distincte, atâta vreme cât pregătirea profesională, competențele și capacitatea sa de muncă permit.
În ceea ce-l privește pe angajatul care are mai multe contracte individuale de muncă, acesta are obligația de a-și respecta angajamentele luate față de fiecare angajator în parte și de a informa fiecare angajator (dacă acesta este diferit) despre existența celorlalte contracte individuale de muncă, indiferent dacă sunt cu normă întreagă sau parțială, printr-o notificare oficială. Angajatul este obligat să respecte fișa postului pentru fiecare contract individual de muncă, indiferent dacă este la același angajator sau dacă aceștia sunt diferiți.
Normele referitoare la relația dintre angajat și angajator impun obligația salariatului de a fi fidel față de angajatorul său, astfel că acesta nu poate acționa împotriva intereselor legitime ale angajatorului, cu atât mai mult în condițiile în care există mai multe contracte individuale de muncă pentru respectivul salariat, cu mai mulți angajatori.
Concediul de odihnă
Este important de precizat că un angajat cu mai multe contracte individuale de muncă, având normă întreagă sau parțială, are dreptul să beneficieze de concediu de odihnă legal plătit, pentru fiecare contract de muncă.
Cumulul de funcții
În cazul profesiilor liberale, cumulul de funcții cu activități din sectorul public (bugetar) nu este permis. În cazul cumulului de funcții în sectorul privat, acesta nu este interzis prin lege, atâta vreme cât se respectă numărul maxim de ore de muncă.
Potrivit legii, salariatul nu are dreptul de a se angaja, prin cumul de funcții, la o firmă concurentă cu cea a angajatorului sau dacă încalcă anterior o clauza de neconcurenta sau o clauza de confidentialitate. Interdicția este generală, dar, cu toate acestea, nu i se poate impune unui angajat o clauză de exclusivitate, prin care să i se interzică încheierea de contracte de muncă prin cumul de funcții cu orice alt angajator.
În plus, angajatul trebuie să țină seama de cauzele de incompatibilitate între funcțiile pe care le cumulează (de exemplu, un medic nu poate să fie angajat al unei firme de medicamente, iar un deputat sau un senator este incompatibil cu o funcție publică de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului).
Există și situații de interzicere a cumulului de două contracte individuale de muncă: consilierii juridici nu pot îndeplini o altă funcție salarizată în țară sau străinătate, farmaciștii nu pot cumula cu profesia de medic, notarii, magistrații, avocații, executorii judecătorești nu pot desfășura alte activități salarizate, cu excepția celei de profesor, sau cumulul calității de salariat cu cea de administrator la aceeași societate.
Cumulul de funcții este complet interzis salariaților străini, care nu pot avea două contracte de muncă în temeiul aceleiași autorizații și nici nu au dreptul de a solicita două autorizații de muncă.
Codul Muncii nu cuprinde toate situațiile care pot să apară, în practică, în relația dintre angajat și angajator. Normele prevăzute de Codul Muncii trebuie respectate, dar sunt situații în care realitatea depășește prevederile cadrului legal. În aceste cazuri, specialiștii în legislația muncii și managerii de resurse umane impun o interpretare logică și realistă a prevederilor legale.
👉 Dacă ești în căutarea unui loc de muncă, OLX te ajută să îl găsești pe cel potrivit pentru tine. Descoperă aici sute de joburi la care poți aplica simplu și rapid, astfel încât din candidat, să devii proaspăt angajat.
Sursa foto: shutterstock.com
Autor: Sorina Priceputu and Alves Lucas
18 September 2020
