Ce este prescripția extinctivă și care este rolul ei

Autor: Alves Lucas

Prescripția extinctivă reprezintă un tip de sancțiune care constă în stingerea, potrivit legislației în vigoare, a dreptului material la acțiune neexercitat în termen. Cu alte cuvinte, persoana în cauză este eliberată de obligații pe fondul trecerii timpului de la termenul stabilit prin lege. Citind în continuare, poți afla ce legi reglementează prescripția extinctivă, care sunt termenele, cauzele de întrerupere a prescripției, precum și cum este văzută de Codul Civil. 

Cadru legislativ
Termenele prescripției extinctive
Prescripția extinctivă prin prisma Codului Civil

Cadru legislativ

Prescripția extinctivă este reglementată de articolul nr. 268 din Codul Muncii și de articolul nr. 2500 și de Cartea a VI-a din Codul Civil, intitulată „Despre prescripţia extinctivă, decădere şi calculul termenelor”.

Termenele prescripției extinctive

Cererile depuse în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi înaintate, potrivit Codului Muncii, în următoarele termene:

• 30 de zile calendaristice din momentul comunicării deciziei unilaterale a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de munca;
• 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei de sancțiune disciplinară;
• 6 luni de la data nașterii dreptului de acțiune în cazul contractului colectiv de muncă sau a unor clauze a acestuia;
• 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul în care obiectul conflictului individual de muncă rezidă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri față de salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a angajaților față de angajator;
• pe toată durata contractului, în cazul solicitării nulității unui contract individual sau colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.

În alte situații decât cele prevăzute mai sus, termenul este de trei ani de la data nașterii dreptului. 

Prescripția extinctivă prin prisma Codului Civil

Prin prisma Codului Civil, prescripția extinctivă este definită ca o sancțiune ce constă în stingerea unui drept material la acțiune neexercitat în termen. Dreptul la acțiune înseamnă, potrivit alineatului (2) din articolul 2500 din Codul Civil, dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz. 

În plus, Codul Civil reglementează și alte aspecte ale prescripției extinctive. Astfel, prin articolul nr. 2512, alineatul (3), se permite părților să modifice prin acord comun durata termenelor de prescripție sau cursul prescripției, prin fixarea începutului acesteia sau prin modificarea cauzelor legale de suspendare sau întrerupere. Potrivit paragrafului următor, fixarea limitelor unor termene mai mici de 10 ani nu poate fi mai mică de un an și mai mare de 10 ani, iar pentru termenele de cel puțin 10 ani, noua durată poate ajunge până la 20 de ani. 

Mai apoi, există o serie de particularități în cazul termenelor în materia drepturilor de creanțe:

• 3 ani pentru acțiunea recursorie a creditorilor contra moștenitorilor beneficiari sau a legatarilor, potrivit art. 722;
• 1 an pentru acțiunea vânzătorului de complinire a prețului, respectiv a cumpărătorului de scădere a prețului, conform art. 1334;
• 6 luni pentru unele creanțe (de exemplu, ale maiștrilor și învățătorilor pentru lecțiile cu ora, ale persoanelor care lucrează cu ziua etc.), potrivit art. 1903;
• 1 an pentru creanțe precum cele ale medicilor și farmaciștilor pentru vizite și medicamente, conform art. 1904.

Foarte important, articolul 2502 din Codul Civil menționează și situațiile imprescriptibile:

• o acțiune privind apărarea unui drept nepatrimonial cu excepția cazurilor prevăzute în lege;
• o acțiune în constatarea nulității absolute a unui act juridic;
• o acțiune în constatarea nulității absolute a certificatului de mostenitor.

Cauze de întrerupere a prescripției extinctive

Întreruperea prescripției extinctive înseamnă, potrivit prevederilor Codului Civil, modificarea cursului acesteia prin înlăturarea prescripției scurse înainte de apariția unei cauze întreruptive și începerea altei prescripții extinctive. Odată apărută o întrerupere, prescripția extinctivă existentă este ștearsă și începe o nouă prescripție. Mai jos sunt principalele cauze de întrerupere a unei prescripții extinctive, așa cum sunt ele definite în art. 2537:

• Printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, realizată de către persoana în folosul căreia curge prescripția;
• Prin constituirea ca parte civilă, de-a lungul urmăririi penale sau în fața instanței de judecată, până la începerea cercetării judecătorești; dacă se acordă despăgubiri, începerea urmăririi penale va întrerupe cursul prescripției chiar și în absența constituirii sale ca parte civilă;
• Prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere.

În final, Codul Civil menționează și situațiile care pot duce la suspendarea prescripției extinctive, potrivit art. 2532:

• Între soți pe durata căsătoriei și atunci când nu sunt separați în fapt;
• Între părinți, tutore sau curator și cei lipsiți de capacitatea de exercițiu sau cu o capacitate de exercițiu restrânsă cât timp durează ocrotirea și socotelile nu au fost date și aprobate;
• Între orice persoană care, potrivit legii, unei hotărâri judecătorești sau altui act juridic, administrează bunurile altor persoane, și cei ai căror bunuri sunt administrate, cât timp administrarea nu a încetat și socotelile nu au fost date și aprobate;
• În cazul unei persoane lipsite de capacitatea de exercițiu sau care are capacitatea de exercițiu restrânsă pe durata perioadei în care nu are un reprezentant sau ocrotitor legal, cu excepția cazurilor în care există o dispoziție legală contrară;
• Cât timp debitorul ascunde în mod deliberat existența datoriei sau exigibilitatea acesteia față de creditor;
• Pe durata negocierilor purtate pentru a rezolva pe cale amiabilă neînțelegerile dintre părți, însă doar dacă acestea au fost ținute în ultimele șase luni înainte de expirarea termenului de prescripție;
• În cazul persoanelor îndreptățite la acțiune, care trebuie sau pot să folosească o procedură prealabilă precum reclamațiile administrative sau încercarea de împăcare, însă nu mai mult de trei luni de la declanșarea procedurii;
• În cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forțele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. La acestea se adaugă și persoanele civile care se găsesc în forțele armate pentru motive de serviciu impuse de necesități ale războiului;
• În cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripția este împiedicat de o situatie de forta majora. Forța majoră, când este temporară, nu reprezintă un motiv de suspendare a prescripției, decât dacă survine în ultimele șase luni înainte de expirarea termenului de prescripție.

Prescripția extinctivă constă în stingerea unui drept material la acțiune, care nu a fost exercitat în termen. Poate fi utilă atât angajaților, cât și în cazuri civile care au legătură cu datorii, împărțirea bunurilor sau chiar moșteniri. 

Sursa foto: Shutterstock

Autor: Alves Lucas
23 July 2020