Autor: Alves Lucas
Compromisul la locul de muncă este o dovadă de adaptabilitate și de inteligență. Nu trebuie niciodată privit ca pe o umilință, o renunțare sau o demonstrație de subordonare. Acceptarea compromisului face parte din activitatea profesională, indiferent de domeniu, și poate face munca mai plăcută și mai eficientă, fiind una dintre cele mai simple modalități care poate preveni conflictele și contribuind la soluționarea lor în mod eficient.
Ce este compromisul la locul de muncă
În esență, seamănă cu o negociere, iar în general, un compromis se stabilește între două sau mai multe persoane care sunt în dezacord în ceea ce privește o chestiune profesională ori de natură organizatorică. Compromisul presupune găsirea unei soluții reciproc convenabile, fiind o „cale de mijloc”. Fiind un instrument de negociere extrem de eficient, el poate fi utilizat în discuțiile dintre angajat și angajator, despre salariu și bonificații, în stabilirea responsabilităților sau programului, într-un colectiv, sau la rezolvarea unor detalii care țin de munca în echipă.
Compromisul poate rezolva mai ușor disputele, ajută la identificarea rapidă a soluțiilor și îi face pe oameni să se înțeleagă între ei, astfel încât să găsească și să aplice cele mai bune metode pentru a rezolva diverse provocări.
Acceptarea unui compromis nu este o slăbiciune
Locul de munca este un teren propice pentru orgolii personale, ambiții și dorința de a ieși în evidență, ceea ce este un comportament perfect uman și de înțeles. Acesta este, însă, și motivul pentru care acceptarea unui compromis poate fi percepută, în mod eronat, ca fiind o dovadă de slăbiciune.
O astfel de abordare limitează și afectează beneficiile compromisului, ca decizie acceptată de toți. Dacă o discuție sau o dezbatere este considerată o bătălie, atunci un compromis este un „război” pierdut. La locul de muncă, o divergență nu este o bătălie, iar uneori, nu este nici măcar un conflict în adevăratul sens al cuvântului, ci doar exprimarea unor opinii diferite, pe marginea aceluiași subiect. Privit în acest context, compromisul este o modalitate elegantă prin care cei care-l negociază demonstrează dorință de colaborare, încredere și angajamentul de implicare în rezolvarea unei probleme. Dacă va fi privit ca o soluție, compromisul se va dovedi o demonstrație de forță a echipei sau a celor care l-au negociat.
Citește și: Ce poti face ca sa treci mai usor peste un esec profesional
Când merită să faci compromisuri și când nu
Este foarte greu de spus cu certitudine când merită să accepți un compromis și când nu. Decizia, într-un sens sau altul, depinde de mai mulți factori, cum ar fi personalitatea indivizilor și principiile etice ale acestora.
Există și percepția – nu neapărat corectă – că acceptarea în mod frecvent a soluțiilor de compromis probează o personalitate slabă sau abandonarea propriilor principii. Refuzul oricărui compromis, pe de altă parte, definește o persoană orgolioasă, inadaptabilă și închistată în canoane și principii care nu pot fi depășite, deseori, incapabilă să se adapteze la munca în echipă sau să colaboreze.
Pentru că nu există un șablon care să stabilească în ce moment acceptarea unui compromis este bună sau nu, soluția cea mai eficientă constă în evaluarea situației în perspectivă (indiferent dacă respectivul compromis este sau nu acceptat), dar și în analiza căii de mijloc, în funcție de avantajele și dezavantajele pe care le provoacă. Totodată, se mai poate ține cont de cât de important este contextul și cât de mult acceptarea (sau nu) a soluției de compromis afectează principiile și convingerile personale.
Citește și: Ce sa faci când gresesti la locul de munca
Ia în calcul contextul „adversarului”
Deși este nerecomandat ca partenerii de muncă între care există un punct de vedere diferit, o divergență de opinie sau de abordare să nu fie numiți adversari, tocmai această poziționare antagonică impune necesitatea identificării unei formule de mijloc. Și pentru a înțelege cât mai bine situația, a stimula dialogul și, implicit, negocierea, este util ca ambele părți să ia în calcul contextul în care se află „adversarul”. Acesta este cel mai bun instrument prin care un punct de vedere poate fi înțeles, ca modalitate de a găsi soluția ideală, convenabilă ambelor părți.
De exemplu, „adversarul” refuză să-și asume și alte responsabilități, iar la o analiză, se identifică faptul că deja are prea multe task-uri sau că ceea ce i se cere nu este pe măsura abilităților și competențelor lui sau, pur și simplu, are o perioadă dificilă din punct de vedere personal și nu poate gestiona toate sarcinile de serviciu eficient și corect.
Spune sincer ceea ce dorești
Am stabilit deja că un compromis este o negociere. Pentru a participa de la egal la egal cu celelalte părți, este de dorit exprimarea clară, argumentată a punctului propriu de vedere, a dorințelor sau intențiilor. Cu cât abordarea va fi mai elocventă, mai susținută și mai sinceră, din partea tuturor părților, cu atât compromisul se va stabili mai ușor și va fi mai util tuturor.
Indiferent cât de dificilă este exprimarea propriului punct de vedere, se poate găsi o formulă de exprimare simplă, onestă și limpede, prin care acesta să poată fi exprimat. Sunt total greșite „împachetarea” argumentației, disimularea adevărului și afirmațiile pe jumătate. Compromisul se va stabili în funcție de datele puse în discuție, iar lipsa de sinceritate va duce la soluții care vor genera, mai departe, nemulțumire, vor alimenta conflicte, frustrări și numeroase alte complicații ulterioare.
Merită spus că o prezentare sinceră a tuturor punctelor de vedere face ca fiecare persoană implicată în această negociere să demonstreze o atitudine proactivă, onestitate, iar soluția găsită va fi mai ușor acceptată de toți cei implicați.
Nu funcționează mereu
Fiind o negociere, este normal ca soluția de mijloc, compromisul, să nu funcționeze mereu. Se întâmplă asta pentru că unii oameni nu sunt dispuși să accepte o soluție convenabilă tuturor, simultan. Alteori, pur și simplu, nu poate exista o cale de mijloc, în cazul unor situații diametral opuse. Dar imposibilitatea ajungerii la o soluție de compromis este situația excepțională. Varianta frecventă este cea în care oamenii care lucrează împreună pot găsi soluții noi, creative, care să fie acceptate de comun acord, cu bunăvoință.
Compromisurile eșuate sunt o realitate care nu trebuie, în niciun caz, să descurajeze sau să anuleze această formă benefică de negociere.
Beneficiile compromisului
Dincolo de faptul că rezolvă conflicte și poate duce la identificarea unor soluții noi, uneori, extrem de utile și benefice pentru activitatea profesională depusă, compromisul are și alte câteva avantaje, care merită menționate tocmai pentru că, dacă sunt cunoscute, vor încuraja acest tip de negociere între angajați.
Astfel, compromisurile la locul de muncă pot crește gradul de încredere reciprocă dintre angajați și contribuie la stabilirea unor relații profesionale bazate pe colaborare și ajutor mutual. Această strategie poate ajuta la o mai eficientă diviziune a muncii într-un grup sau colectiv de angajați și, nu în ultimul rând, duce la creșterea randamentului echipei, la asumarea fermă a responsabilităților și, în final, la evitarea conflictelor.
Arta compromisului se învață și, odată ce beneficiile acestei abordări sunt înțelese de toți membrii unei colectivități, toți vor avea de câștigat.
În loc de final, un aspect important trebuie avut în vedere, de cei care sunt puși în fața unei situații unde rezolvarea presupune acceptarea unei soluții de mijloc: se poate ajunge rapid și eficient la o soluție de compromis, atunci când este discutată și analizată doar problema, nu oamenii sau personalitățile celor care au generat-o.
Dacă ești în căutarea unui loc de muncă, OLX te ajută să îl găsești pe cel potrivit pentru tine. Descoperă aici sute de joburi la care poți aplica simplu și rapid, astfel încât, din candidat, să devii proaspăt angajat.
Sursa foto: Shutterstock.com
Autor: Alves Lucas
31 August 2021
