Autor: Sorina Priceputu and Alves Lucas
Fie că ești salariat, fie că lucrezi în departamentul de resurse umane și ai nevoie să te informezi cu privire la anumite tipuri de contracte, este important să știi că acestea pot îmbrăca mai multe forme: contract individual de muncă pe durată nedeterminată, contractul cu timp parțial, contractul individual de muncă la domiciliu, contractul de muncă temporară. Despre cel din urmă vorbim pe larg chiar în acest articol.
Care este cadrul legislativ
Ce reprezintă misiunea și care este obligația agentului de muncă temporară
Ce conține contractul de muncă temporară
Care este durata perioadei de probă ce trebuie menționată în contractul de muncă temporară
Când poate fi solicitat un contract de muncă temporară
Care este durata contractului de muncă temporară
Când poate înceta contractul de muncă temporară
Care este cadrul legislativ
Pentru a putea face delimitarea între contractul de muncă temporară și alte tipuri de contracte, este nevoie să urmărim cadrul legislativ. Astfel, contractul de muncă temporară este reglementat prin Codul Muncii, Art. 94, care prevede faptul că un contract de muncă temporară este un contract individual ce se încheie în scris între agentul de muncă temporară și salariatul temporar, pe durata unei misiuni.
Ce reprezintă misiunea și care este obligația agentului de muncă temporară
Misiunea reprezintă perioada în care salariatul este pus la dispoziția utilizatorului (a firmei care are nevoie să angajeze personal pe termen limitat), pentru executarea unor sarcini precise și cu caracter temporar.
Așa cum se menționează și în articolul 94 din Codul Muncii, contractul de muncă temporară se încheie cu un agent de muncă temporară. Astfel, în cazul în care o firmă are nevoie să angajeze pe cineva o perioadă determinată, trebuie să apeleze la un agent de muncă temporară, care va fi echivalentul angajatorului. Un exemplu bun sunt companiile care angajează în regim de leasing.
Ce obligații trebuie să respecte agentul de muncă temporară
În primul rând, trebuie să fie o persoană juridică, autorizată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. De asemenea, trebuie să aibă ca obiect principal de activitate codul CAEN 7820 – „Activităţi de contractare, pe baze temporare, a personalului”.
Condițiile de funcționare a agentului de muncă temporară, cât și procedura de autorizare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iar autorizarea este reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 1256/2011.
Pe lângă aceste condiții, agentul de muncă temporară nu trebuie să figureze în evidenţele cazierului fiscal cu fapte sancţionate de reglementările financiare și trebuie să ofere o garanţie financiară – o sumă de bani depusă în contul unei bănci din România, echivalentă cu 25 de salarii de bază minime, brute pe ţară.
De asemenea, art. 91 din Codul Muncii prevede faptul că „agentul de muncă temporară pune la dispoziția utilizatorului un salariat angajat prin contract de muncă temporară, în baza unui contract de punere la dispoziție încheiat în formă scrisă.” Astfel, atunci când vorbim despre contractul de muncă temporară, trebuie să amintim și de contractul de punere la dispoziție a salariatului. Acest document reprezintă baza contractului de muncă temporară și trebuie să cuprindă:
- durata misiunii;
- caracteristicile specifice postului;
- calificarea necesară;
- locul executării misiunii;
- programul de lucru;
- condițiile concrete de muncă;
- echipamentele individuale de muncă și de protecție pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze;
- alte servicii și facilități în favoarea salariatului temporar;
- valoarea comisionului de care beneficiază agentul de muncă temporară;
- remunerația la care are dreptul salariatul;
- condițiile în care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispoziție de un agent de muncă temporară;
- orice clauză prin care se interzice angajarea de către utilizator a salariatului temporar după îndeplinirea misiunii este nulă.
Ce conține contractul de muncă temporară
Separat de contractul de punere la dispoziție a salariatului, contractul de muncă temporară trebuie să includă, în primul rând, elementele pe care le conține un contract individual normal, cum ar fi:
- identitatea părților (agent de muncă temporară, salariat);
- locul de muncă;
- sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
- ocupația și atribuțiile postului respectiv;
- salariul de bază, alte tipuri de venituri asimilate salariului;
- criteriile de evaluare a activității profesionale a salariatului;
- perioada la care se face plata salariului;
- riscurile specifice postului;
- în ce condiții se acordă preaviz, dar și durata acestuia;
- durata concediului de odihnă;
- durata programului de muncă.
Pe lângă acestea, contractul de muncă temporară trebuie să menționeze și:
- obiectul contractului, adică misiunea de muncă temporară;
- durata contractului;
- data de la care contractul urmează să își producă efectele;
- durata perioadei de probă.
Care este durata perioadei de probă ce trebuie menționată în contractul de muncă temporară
Pe lângă durată și misiune, o altă particularitate a contractului de muncă temporară este durata perioadei de probă care trebuie să urmărească următoarele condiții.
- În cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă mai mică sau egală cu o lună, perioada de probă nu poate fi mai mare de două zile lucrătoare;
- Dacă durata contractului este de 1-3 luni, perioada de probă poate fi de maximum cinci zile lucrătoare;
- în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă de 3-6 luni, durata perioadei de probă este de cel mult 15 zile lucrătoare;
- Atunci când contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioadă de şase luni, limita perioadei de probă este de 20 de zile lucrătoare;
- Dacă durata contractului este mai mare de șase luni, perioada de probă poate fi de cel mult 30 de zile lucrătoare.
Când poate fi solicitat un contract de muncă temporară
Un utilizator poate apela la agenţi de muncă temporară doar pentru executarea unei sarcini precise şi cu caracter temporar atunci când:
- utilizatorul are nevoie să înlocuiască un salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat (excepție este atunci când utilizatorul urmărește să înlocuiască un salariat al său al cărui contract de muncă este suspendat ca urmare a participării la grevă);
- utilizatorul are nevoie de personal pentru prestarea unor activităţi specializate sau ocazionale;
- postul pe care este angajat salariatul presupune prestarea unor activitati cu caracter sezonier.
Dacă îți sună bine un job sezonier, vezi toate ofertele noi și actualizate de pe OLX, aici.
Care este durata contractului de muncă temporară
Durata contractului de muncă temporară este de cel mult 36 de luni și depinde de durata misiunii pentru care este angajat salariatul. O misiune nu poate depăși 24 de luni. Însă contractul de muncă temporară poate fi încheiat și pentru mai multe misiuni. Astfel, dacă misiunea are 24 de luni, contractul mai poate fi prelungit cel mult 12 luni.
Când poate înceta contractul de muncă temporară
Articolul 95 din Codul Muncii prevede faptul că un contract de muncă temporară poate înceta în următoarele două condiții:
- la terminarea misiunii pentru care a fost încheiat contractul;
- dacă utilizatorul renunță la serviciile sale înainte de încheierea misiunii, în condițiile contractului de punere la dispoziție.
În cazul în care contractul de muncă temporară se încheie înainte de terminarea misiunii, agentul temporar trebuie să respecte în continuare obligaţiile sale contractuale faţă de utilizator. În astfel de cazuri, agentul va furniza utilizatorului un nou salariat temporar, în măsura în care acest lucru este posibil.
Dacă vrei să afli mai multe informații despre meseria pe care ai ales-o, intră pe OLX, unde vei găsi nu doar articole interesante, ci și joburi pe măsura așteptărilor tale. Îți ținem pumnii la interviu!
Sursa foto: Shutterstock
Autor: Sorina Priceputu and Alves Lucas
2 April 2020
