Autor: Sorina Priceputu and Alves Lucas
Fenomen prezent în relațiile de muncă, discriminarea este considerată de 51% dintre români ca fiind una din problemele actuale ale societății, după cum rezultă dintr-un studiu realizat pe marginea acestui subiect, de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Dispoziții legale
Egalitatea între cetățeni este garantată de Constituția României, care prevede drepturi egale pentru toți oamenii, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, apartenență politică, avere sau origine socială. În plus, Constituția garantează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.
Cadrul legal al discriminării este completat de Ordonanța de Guvern 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. În ceea ce privește raporturile de muncă, în Codul Muncii se regăsește principiul egalității de tratament față de toți salariații și se interzice orice discriminare directă sau indirectă faţă de salariat. În același document, se consideră discriminare față de un angajat orice acte şi fapte de excludere, restricţie sau preferinţă ori diferențiere, bazate pe criterii de sex, vârstă, apartenență, rasă, culoare, opțiune politică, origine socială, handicap, care au ca scop sau efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii drepturilor prevazute de legislatia muncii. În plus, reprezintă discriminare indirectă orice acte şi fapte întemeiate pe alte criterii de diferențiere a angajaților decât competența profesională.
În general, discriminarea și, în special, cea de la locul de muncă se referă la un tratament diferit care defavorizează o persoană sau un grup, în comparație cu o altă persoană sau un grup, în situații similare.
Codul Muncii actualizat
O modificare recentă a Codului Muncii, aplicabilă din iulie 2020, include noțiunile de hărțuire la locul de muncă, victimizare și discriminare prin asociere, care, dacă sunt dovedite, se sancționează cu amendă de la 1.000 la 20.000 de lei.
Hărțuirea la locul de muncă este explicată în Codul Muncii, iar în urma modificărilor recente, este definită ca orice tip de comportament care are ca scop sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi indică un mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator pentru aceasta.
Discriminarea prin asociere a fost introdusă și definită ca orice act sau faptă de discriminare săvârşită împotriva unei persoane care nu face parte dintr-o categorie vulnerabilă la discriminare, dar este asociată cu aceasta.
Victimizarea este definită ca orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.
Prin aceste modificări, este sancționată și concedierea discriminatorie, cu amendă între 1.000 și 20.000 de lei.
Forme de discriminare
Discriminarea la locul de muncă se manifestă sub diverse forme, începând cu interviul de angajare și terminând cu decizia de concediere. În relațiile dintre angajați, dintre aceștia și superiorii lor și în cele dintre angajați și angajatori, pe criterii de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, apartenență politică, avere sau origine socială sau pentru altele, discriminarea poate să apară:
- la stabilirea și schimbarea condițiilor de muncă;
- în momentul stabilirii salariului;
- la stabilirea sarcinilor de serviciu și a responsabilităților;
- atunci când se fac selecții pentru programe de formare și dezvoltare profesională;
- la promovare.
Se consideră discriminare orice comportament care constă în a cere sau ordona cuiva să practice o discriminare împotriva uneia sau mai multor persoane, pe oricare dintre criteriile prevăzute de lege.
De soluționarea situațiilor de discriminare la locul de muncă se ocupă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care poate fi sesizat de persoana care se consideră discriminată la serviciu. Completarea Codului Muncii, prin modificările din iulie 2020, aduce o mai mare responsabilizare a angajatorului și oferă angajaților discriminați mai multe căi de reacție.
Este important de notat faptul că, începând cu anul 2010, au fost introduse în Contractul Colectiv de Muncă Unic, prevederi legate de violenţă, hărţuire la locul de muncă (mobbing și bullying). Acestea nu se regăsesc în toate Regulamentele de Organizare și Funcţionare din instituțiile publice și private, dar codurile de bună practică în relaţiile profesionale, care includ şi elemente de prevenire şi combatere a discriminării și hărțuirii psihologice, sunt din ce în ce mai des întâlnite.
În materia raporturilor de muncă, Inspecţia Muncii, instituţie aflată în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, are un rol esenţial pentru a veghea la implementarea și respectarea legislației referitoare la relaţiile de muncă, inclusiv pentru prevenirea și combaterea discriminării.
Discriminarea pe piața muncii
Generic, egalitatea de şanse pe piaţa muncii, așa cum este reglementată în România și la nivelul statelor Uniunii Europene, se referă la accesul nediscriminatoriu la:
- alegerea unei profesii, pe baza pregătirii;
- angajarea şi promovarea pe orice post sau loc de muncă vacant, la orice nivel de ierarhie profesională, pe baza competențelor;
- informare şi consiliere profesională;
- calificare, perfecţionare și posibilitatea dezvoltării profesionale;
- condiţii de muncă ce respectă normele de sănătate şi securitate în muncă, potrivit reglementărilor în vigoare;
- plată egală la muncă egală;
- acces la beneficii extrasalariale sau măsuri de protecţie socială.
Realitatea dovedește că aceste principii sunt adesea încălcate, din diferite motive. Majoritatea cazurilor de discriminare sunt forme clasice (de gen, vârstă, arie geografică, religie, orientare sexuală, boli cronice sau potenţial transmisibile ori diferite grade de handicap).
Aparute mai recent, formele speciale de discriminare la locul de muncă sunt:
- mobbing-ul – hărţuirea psihologică la locul de muncă, manifestată prin izolare, ignorare completă, atac la persoană, umilire, discreditare, ridiculizare, critici nefondate etc., iar angajatul hărţuit psihologic va accepta condiţiile incorecte, nedemne de lucru și salarizare;
- bullying-ul – la locul de muncă, reprezintă un comportament abuziv, repetitiv și persistent, manifestat de o persoana aflată într-o poziție mai înaltă decât victima.
Specific discriminării indirecte este faptul că, în contextul relațiilor de muncă, ceea ce se impută nu este adresat persoanei, care devine ţinta discriminării, ci specificului grupului din care acesta face parte.
Pentru a se putea vorbi despre discriminare la locul de muncă, unul dintre argumentele necesare este acela al unor manifestări de durată.
Discriminarea pe criterii de vârstă și sex
Dintre formele clasice de discriminare, cele mai răspândite se referă la criteriile de vârstă și sex, inclusiv cele determinate de orientarea sexuală.
Trebuie avut în vedere că unele situații legate de relațiile de muncă nu pot fi considerate forme de discriminare. Astfel, preponderenţa femeilor sau a bărbaţilor în anumite domenii, preferinţa pentru personalul cu experienţă (vârstnic) sau pentru flexibilitate (tineri), pentru forţa bărbaţilor, respectiv pentru abilitatea către organizare și detalii a femeilor sunt pe deplin justificate și nu pot fi considerate discriminatorii, în raport cu o anumită meserie sau profesie.
Discriminarea pe criterii de vârstă este interzisă în România, iar vârsta nu poate să fie un criteriu de angajare sau concediere, atâta vreme cât competențele persoanei în cauză sunt pe măsura cerințelor postului. Dincolo de lege, discriminarea pe criterii de vârstă este o practică frecventă în România, cea mai bună dovadă în acest sens fiind stimulentele și avantajele pe care le primesc angajatorii pentru contractele de muncă încheiate cu persoane cu vârsta de peste 50 de ani.
Situațiile de acest gen care pot fi probate sunt contravenții și se sancționează cu amenzi de la 1.000 lei la 30.000 lei, iar persoana în cauză poate primi despăgubiri în urma unei decizii judecătorești. Acțiunile în instanță, demarate de persoanele care se consideră discriminate, sunt scutite de taxa de timbru și beneficiază de termene rapide de judecată.
Discriminarea pe criterii de sex este o formă de marginalizare socială și creează prejudicii demnităţii umane. Există două forme principale de discriminare a femeilor:
- segregarea profesională, prin care femeile au un acces mai scăzut la anumite posturi;
- discriminare prin nivelul de salarizare, când pentru prestarea unei munci similare cantitativ şi calitativ, femeile primesc o plată diferenţiată faţă de bărbaţi.
Cauzele principale sunt ideile preconcepute ale angajatorilor faţă de calitatea forţei de muncă feminine și a productivității lor, în condițiile în care se ia în calcul faptul că activitatea acestora poate fi întreruptă de căsătorie ori de naşterea şi îngrijirea copiilor.
Specialiștii în domeniul combaterii discriminării consideră că întrebările referitoare la statutul social, la perspectivele legate de viața privată, la angajare, la promovarea în funcție sau în oricare alte situații, sunt ilegale.
Discriminarea femeilor se manifestă și prin diferențierea salarială și participarea redusă a acestora la viaţa publică şi politică. Din nou, cel mai bun aspect care dovedește acest tip de discriminare este impunerea unor proporții minimale de participare a femeilor în unele domenii de activitate. Diferenţa de venituri dintre femei și bărbați este mare – veniturile „sexului slab” sunt inferioare celor obținute de bărbați, iar proporţia femeilor care nu au niciun fel de venituri este de patru ori mai mare decât a bărbaţilor fără venituri, conform cifrelor oficiale din 2018-2019.
Mecanismul de diferenţiere a veniturilor este o sursă importantă a discriminării de gen la locul de muncă (femeile au o vechime în muncă mai mică decât bărbaţii, iar în domeniile în care lucrează femeile, salariile sunt mai mici).
Cunoașterea prevederilor legale în materie de drepturi ale angajaților și înțelegerea fenomenului general de discriminare reprezintă una dintre principalele căi prin care această lacună socială poate fi limitată. O altă soluție este reacția angajatului, pe căile legale, atunci când este victima discriminării în oricare dintre formele ei.
👉 Dacă ești în căutarea unui loc de muncă, OLX te ajută să îl găsești pe cel potrivit pentru tine. Descoperă aici sute de joburi la care poți aplica simplu și rapid, astfel încât din candidat, să devii proaspăt angajat.
Sursa foto: shutterstock.com/unsplash.com
Autor: Sorina Priceputu and Alves Lucas
27 August 2020