Autor: Sorina Priceputu and Alves Lucas
Normele de protecție a muncii sunt menite să asigure salariaților condițiile de muncă optime pentru desfășurarea activității. Este vorba despre o serie de măsuri pe care angajatorul are obligația, prin lege, să le ia, pentru menținerea sănătății și a capacității de muncă a salariatului.
În cele ce urmează, ți-am pregătit un scurt ghid despre ce presupun aceste reguli de securitate și sănătate în muncă, obligațiile angajatorului și ale salariaților, despre cum se face instruirea pentru protecția muncii și cine organizează activitățile specifice. Totodată, afli și cum se poate face verificarea aplicării normelor și ce sancțiuni există în cazul nerespectării legii.
Normele de protecție a muncii – prevederi legislative
Obligațiile angajatorului și ale salariaților
Cum se face instruirea pentru protecția muncii
Cine organizează activitățile de protecție a muncii
Controalele pentru respectarea normelor de protecție a muncii
Sancțiuni pentru nerespectarea normelor de protecție a muncii
Normele de protecție a muncii – prevederi legislative

Legislația în ceea ce privește protecția muncii cuprinde zeci de acte normative, dintre care cele mai importante sunt:
- Codul Muncii (Legea 53 din 2003, actualizată);
- Legea 319 din 2006 (cu modificările aduse), privind securitatea și sănătatea în muncă;
- Hotărârea de Guvern 1.425 din 2006 (cu modificările aduse), pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii 319/2006;
- Normele generale și specifice de protecție a muncii (cu modificările aduse).
De precizat este faptul că prevederile legale acoperă toate sferele de activitate, atât publice, cât și private, dar și domeniul asigurărilor sociale, al egalității de șanse dintre femei și bărbați, fac referiri specifice legate de anumite categorii de salariați cu nevoi speciale sau la perioada de maternitate și ratifică, totodată, convențiile adoptate de-a lungul timpului de Organizația Internațională a Muncii. O listă completă cu actele normative în ceea ce privește siguranța și sănătatea la locul de muncă poate fi consultată pe site-ul oficial al Inspecției Muncii, instituție înființată în 1999.
Ce sunt normele de protecție a muncii
Protecția muncii sau normele de securitate și sănătate în muncă se referă la totalitatea măsurilor menite să prevină și să controleze riscurile de vătămare și îmbolnăvire a salariaților ca o consecință a activității lor profesionale.
Acest sistem de reguli și acțiuni presupune informarea, consultarea, instruirea și protejarea angajaților și a reprezentanților acestora, precum și verificarea aplicării corecte a normelor stabilite potrivit legilor în vigoare. Este obligația oricărui angajator să asigure salariaților un mediu sigur de lucru, iar aceștia din urmă trebuie să respecte, la rândul lor, regulile impuse. Orice abatere de la prevederile legale este sancționată conform legii.
Potrivit Legii 319/2006, normele de protecție a muncii se definesc ca fiind: „ansamblul de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă”.
Codul Muncii precizează că normele de securitate și sănătate ale muncii pot stabili:
- măsuri generale pentru prevenirea accidentelor și îmbolnăvirilor, aplicate tuturor salariaților;
- reguli de protecție specifice pentru anumite profesii și activități;
- măsuri specifice pentru anumite categorii de personal;
- dispoziții legate de organizarea și funcționarea unor organisme speciale de asigurare a securității și sănătății în muncă.
Importanța normelor de protecție a muncii
Accidentele de muncă, incidentele grave care s-au soldat, nu de puține ori, chiar cu decesul angajaților, bolile profesionale dezvoltate în urma desfășurării activității în condiții grele de muncă, toate acestea sunt câteva dintre motivele care au stat la baza elaborării unor norme de protecție a muncii atât la nivel general, cât și specific.
Respectarea normelor de protecție a muncii este esențială, pentru că acestea pot preveni situații complicate și extrem de neplăcute și pentru angajator, dar și pentru tine ca salariat. Ca să înțelegi exact de ce este important ca ele să existe și să fie aplicate, iată, concret, cum acționează:
- ajută la evitarea riscurilor profesionale și la evaluarea acelora care nu pot fi evitate;
- presupun identificarea și combaterea cauzelor care duc la apariția anumitor riscuri la locul de muncă;
- duc la crearea unor condiții de muncă adaptate nevoilor oamenilor (proiectarea locurilor de muncă, alegerea echipamentului tehnic, elaborarea metodelor de muncă, pentru evitarea activităților monotone și a celor desfășurate într-o cadență predeterminată și care ar putea avea efecte nocive asupra sănătății);
- te obligă atât pe tine, dar și pe angajator să vă adaptați permanent la progresul tehnic;
- presupun regândirea conceptului de pericol – atunci când munca ta în sine este periculoasă și nu se pot evita situațiile riscante, se găsesc soluții pentru înlocuirea pericolelor cu non pericole sau pericole mai mici;
- obligă la dezvoltarea unor politici de prevenire cuprinzătoare și coerente, în ceea ce privește gradul de tehnologizare, organizarea muncii, a condițiilor de desfășurare a activității, construirea relațiilor sociale și influența factorilor de mediu;
- prioritizează măsurile de protecție colectivă față de cele individuale;
- prevăd instrucțiuni clare pentru angajați, astfel încât să nu existe vreo confuzie în aplicarea lor;
- protejează categoriile de salariați care sunt expuse la riscuri de accidentare și îmbolnăvire mai mult decât restul angajaților.
Tipuri de norme de protecție a muncii
Legislația în vigoare prevede două mari tipuri de norme de protecție a muncii: generale și specifice.
Normele generale de protecție a muncii
Normele generale de protecție a muncii, referitoare la securitatea și sănătatea la locul de muncă, reprezintă cadrul general pentru elaborarea normelor specifice și a instrucțiunilor proprii în cadrul fiecărei companii, în funcție de domeniul în care activează. Ele se aplică în toate sectoarele de activitate, publice și private: industrie, agricultură, comerț, administrație, servicii, educație, cultură și așa mai departe.
Prevederile sunt valabile pentru toate persoanele fizice, juridice, române sau străine, care desfășoară activități publice (nu casnice) pe teritoriul României, atât ca angajator, cât și în calitate de:
- salariat;
- ucenic;
- elevi și studenți, în perioada efectuării practicii profesionale.
În cazul activităților care folosesc surse de radiații nucleare și care presupun acțiuni specifice de prevenire și stingere a incendiilor, există, separat de normele generale de protecție a muncii, Normele de radioprotecție și Normele generale de prevenire și stingere a incendiilor.
Totodată, este de reținut că normele generale se revizuiesc periodic și se modifică ori de câte ori este cazul, în funcție de modificările legislative care apar pe parcurs, datorate progresului tehnic.
Normele specifice de protecție a muncii
Toate prevederile generale sunt detaliate pe activități și grupe de activități distincte, în cadrul normelor specifice de securitate a muncii și al instrucțiunilor proprii fiecărei companii sau instituții în ceea ce privește siguranța la locul de muncă.
Normele specifice de securitate a muncii se aplică la nivel național și sunt emise de ministerul Muncii, instituția statului care stabilește și cine elaborează aceste reguli, conținutul lor, termenele și metodologia de elaborare. Intră în atribuțiile obligatorii ale angajatorului să elaboreze instrucțiuni proprii de securitate, cu scopul detalierii și personalizării prevederilor din normele generale și specifice, din standarde și din alte reglementări din domeniu, în funcție de particularitățile proceselor de muncă. De precizat este că Asociația de Standardizare din România coordonează Comitetele Tehnice de Standardizare care elaborează standardele de securitate a muncii.
Toate normele specifice, standardele, instrucțiunile particularizate trebuie revizuite periodic, ca să fie în concordanță cu modificările legislative și cu progresul tehnic, apărute la nivel național, al salariaților sau al proceselor de lucru. Poți vedea care sunt normele specifice fiecarui domeniu de activitate, pe site-ul oficial al Inspecției Muncii.
Obligațiile angajatorului și ale salariaților

Normele generale și specifice de securitate și sănătate la locul de muncă presupun anumite drepturi și obligații care îi vizează deopotrivă pe angajatori și salariați. Este foarte important ca fiecare parte care a semnat contractul individual de munca pentru stabilirea relațiilor juridice dintre angajator și salariați să cunoască aceste atribuții și drepturi, pentru că încălcarea normelor de protecție a muncii atrage după sine sancțiuni, potrivit legii.
Obligațiile angajatorului
Angajatorul are o mulțime de obligații în ceea ce privește elaborarea, aplicarea și respectarea normelor de protecție a muncii, precum și a instrucțiunilor aferente acestora. Legislația în vigoare menționează reguli exacte legate de organizarea protecției muncii și de responsabilitățile care revin angajatorului. Astfel, acesta are următoarele obligații principale:
- să se asigure încă din faza de cercetare, proiectare și execuție a construcțiilor că are soluții eficiente pentru eliminarea sau reducerea la minimum a riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională;
- să evalueze riscurile pentru securitate și sănătate (alegerea echipamentului, a substanțelor chimice, a preparatelor utilizate, amenajarea birourilor), inclusiv pentru categoriile de angajați expuși la riscuri speciale;
- să verifice ca măsurile să fie integrate în toate activitățile companiei, la toate nivelurile ierarhice;
- să externalizeze serviciile de protecție a muncii, dacă nu are capacitatea de a identifica toate riscurile și de a elabora un plan pentru limitarea lor și pentru implementarea măsurilor de protecție; acest serviciu extern trebuie să aibă autorizație de la Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire și protecție și de avizare a documentațiilor cu caracter tehnic de informare și instruire în domeniul securității și sănătății în muncă, reunită la nivelul Inspectoratelor Teritoriale de Muncă;
- să solicite autorizarea funcționării companiei sau a instituției din punctul de vedere al protecției muncii;
- să stabilească măsurile tehnice și organizatorice de protecție a muncii;
- să menționeze clar în fisa postului atribuțiile și responsabilitățile ce revin angajaților și celorlalți participanți la procesul de muncă în ceea ce privește securitatea și sănătatea muncii;
- să elaboreze instrucțiuni proprii, în funcție de specificul activității;
- să se asigure și să verifice, prin personal propriu sau extern, că toată lumea cunoaște și aplică măsurile tehnice și organizatorice; este important ca angajatul să ia în calcul și capacitatea salariaților de a executa sarcinile respective;
- să asigure același nivel de protecție și pentru angajații care au contracte pe durată determinată, exercită funcții interimare;
- să furnizeze tuturor salariaților, inclusiv celor care lucrează în instituții exterioare, materialele necesare informării și educării: afișe, filme, cărți, broșuri, pliante, legislație, teste, fișe tehnice, manuale;
- să înștiințeze viitorii angajați, inclusiv cei care vor lucra în unități externe, despre toate riscurile la care vor fi supuși odată ce vor semna contractul individual de muncă, precum și despre măsurile de securitate care se aplică în cadrul firmei, referitoare la primul ajutor, prevenirea și stingerea incendiilor, evacuarea personalului în caz de pericol iminent;
- să asigure resursele pentru instruirea, testarea, formarea și perfecționarea personalului cu atribuții în domeniul protecției muncii;
- să angajeze numai persoane care au dovada că sunt apte de muncă și corespund din punct de vedere medical, psihologic, cerințelor postului pe care îl ocupă;
- să consulte angajații și/sau reprezentanții acestora în problemele referitoare la măsurile și la consecințele privind securitatea și sănătatea, atunci când:
- introduce noi tehnologii în procesul muncii;
- alege echipamentul tehnic;
- vrea să îmbunătățească eficient condițiile de muncă;
- desemnează persoanele cu atribuții specifice în domeniul protecției muncii;
- externalizează serviciile de protecție a muncii;
- desemnează persoanele care au atribuții în ceea ce privește acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea angajaților;
- organizează modul de desfășurare a activităților de prevenire și protecție față de riscuri, precum și pe cel de instruire în domeniu.
- să ia măsuri ca numai angajații instruiți corespunzător să aibă acces la locurile de muncă unde există riscuri deosebite;
- să asigure verificarea încadrării nivelului noxelor în limitele admise;
- să țină evidența punctelor de lucru cu pericol deosebit și să identifice locurile în care pot să apară pericole iminente;
- să comunice, cerceteze și înregistreze accidentele de muncă și tehnice, bolile profesionale, avariile;
- să asigure buna funcționare în permanență a sistemelor și dispozitivelor de protecție, a aparaturii de măsură și control, a instalațiilor de captare, reținere și neutralizare a substanțelor nocive;
- să dea inspectorilor muncii toate informațiile și documentele pe care aceștia le solicită;
- să desemneze persoanele care participă la efectuarea anchetei în cazul accidentelor de muncă;
- să anunțe fără amânare Inspectoratul Teritorial de Muncă și organele de urmărire penală despre avariile tehnice, accidentele de muncă, îmbolnăvirile profesionale;
- să acorde, la recomandarea medicilor, materialele igienico-sanitare și alimentația de protecție; să asigure supravegherea medicală a riscurilor pentru sănătate la care angajații sunt supuși în timpul programului;
- să întocmească fișa de expunere la riscuri;
- să țină evidența nominală a salariaților cu handicap și a celor care au sub 18 ani;
- să acorde salariaților alimentația de protecție și materialele igienico-sanitare, dacă lucrează în condiții care impun astfel de măsuri; aceasta se stabilește prin contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă;
- să se asigure că salariații cu atribuții specifice în domeniul protecției muncii:
- sunt informați despre evaluarea riscurilor din cadrul companiei;
- știu cum pot fi prevenite riscurile și care sunt măsurile de protecție în cazul în care se întâmplă ceva;
- cunosc măsurile în caz de prim ajutor, prevenirea și stingerea incendiilor, evacuare în caz de pericol iminent;
- au acces la evidențele privind accidentele de muncă și bolile profesionale, la dosarele de cercetare a accidentelor;
- sunt informați în legătură cu existența instituțiilor și organizațiilor de profil de la nivel național și local.
Obligațiile salariaților
De cealaltă parte, și tu ca salariat trebuie să respecți regulile jocului ca să fii în siguranță la locul de muncă și nu numai. Prin urmare, este bine să cunoști care sunt obligațiile care te vizează direct. Iată ce ar trebui să faci, potrivit legii, ca să nu te expui la accidentări sau îmbolnăviri și, totodată, să-i protejezi și pe ceilalți colegi ai tăi:
- să înțelegi și să respecți normele și instrucțiunile de protecție;
- să folosești corect echipamentele din dotare, substanțele periculoase sau alte mijloace de producție;
- să nu deconectezi, să schimbi sau să muți după bunul plac dispozitivele de securitate ale echipamentelor tehnice și ale clădirii în care muncești;
- să-ți înștiințezi șefii despre orice defecțiune tehnică sau situație care reprezintă un pericol;
- să informezi imediat șefii despre producerea unui accident de muncă suferit de tine sau de vreunul dintre colegii tăi;
- să oprești imediat lucrul dacă apare un pericol iminent de producere a unui accident și să informezi conducerea companiei;
- să refuzi categoric executarea unei sarcini dacă aceasta ar pune în pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională persoana ta sau pe ceilalți colegi;
- să porți echipamentul de protecție din dotare, corespunzător scopului pentru care ți-a fost dat;
- să cooperezi deschis cu angajatorul și persoanele care au atribuții specifice în domeniul securității și sănătății muncii;
- să dai relații din proprie inițiativă sau la solicitarea organelor de control și de cercetare în domeniul protecției muncii.
Pe lângă toate aceste responsabilități pe care ți le asumi obligatoriu odată ce ai acceptat să lucrezi într-o anumită companie sau instituție, ai și anumite drepturi, cum ar fi:
- nu poți fi implicat în nicio situație, în costurile financiare ale măsurilor de prevenire referitoare la securitatea și sănătatea în muncă; nu poți fi supus unor prejudicii din cauza activității desfășurate în scopul prevenirii accidentelor și îmbolnăvirilor; totodată, ai dreptul de a fi protejat față de orice consecințe defavorabile și injuste atunci când părăsești locul de muncă, în caz de pericol iminent; atenție, însă: dacă acțiunile tale sunt nejustificate sau ai dat dovadă de neglijență gravă, nu mai ai acest drept;
- poți cere angajatorului să ia măsuri pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor și poți veni cu propuneri în acest sens;
- dacă șeful tău direct nu este la serviciu și te confrunți cu un pericol iminent, atunci poți lua tu măsurile care se impun; într-o astfel de situație, trebuie să te asiguri că toți colegii sunt apți să aplice măsurile corespunzătoare.
Cum se face instruirea pentru protecția munci

Este obligatoriu ca angajatorul, indiferent despre ce domeniu de activitate este vorba, să ofere fiecărui salariat condiții de muncă în siguranță și care nu îi pun sănătatea în pericol. El trebuie să se asigure că toți angajații săi sunt instruiți suficient de des și corect, în special sub forma informațiilor și instrucțiunilor de lucru specifice postului ocupat. Instruirea pentru protecția muncii este obligatorie în următoarele situații:
- angajare;
- schimbarea locului de muncă sau în cazul unui transfer;
- introducerea unor noi echipamente de lucru sau dacă cel existent este modificat;
- introducerea oricărei noi proceduri sau tehnologii;
- executarea unor lucrări speciale.
Instruirea angajaților pentru protecția muncii este adaptată evoluției riscurilor sau apariției de riscuri noi și se desfășoară periodic, ori de câte ori este necesar. Instruirea nu se realizează pe cheltuiala ta și nici a reprezentanților salariaților și se efectuează în timpul programului de lucru, fie în interiorul firmei la care lucrezi, fie în afara ei.
Instructajul, realizat de specialiști în securitate și sănătate în muncă, este consemnat în fișa individuală de instructaj și presupune trei faze:
- instructajul introductiv general – se face individual sau în grupuri de cel mult 20 de persoane și nu poate dura mai puțin de opt ore; excepție fac vizitatorii, pentru care durata instructajului poate fi mai mică; este făcut de către persoana desemnată de angajator;
- instructajul la locul de muncă – se face în perioada de probă și este organizat de șeful direct al departamentului în care urmează să se desfășoare activitatea; nu poate dura mai puțin de opt ore; presupune, printre altele, exerciții practice privind utilizarea echipamentului individual de protecție, a mijloacelor de alarmare, intervenție, evacuare și de prim ajutor; admiterea la locul de muncă nu poate fi făcută decât în momentul în care noul angajat demonstrează că și-a însușit cunoștințele referitoare la protecția muncii;
- instructajul periodic – se face întregului personal, pe baza unei tematici ce este păstrată la persoana care efectuează instruirea, și este organizat de șeful unui loc de muncă; are ca scop aprofundarea normelor de protecție a muncii; este completat obligatoriu de demonstrații practice; intervalul dintre două instructaje periodice este stabilit prin instrucțiuni proprii, prevăzute inclusiv în regulamentul de ordine interioara, dar nu va fi mai mare de șase luni; pentru personalul tehnico-administrativ, intervalul între două instructaje este de cel mult un an.
Pe lângă aceste trei etape, se poate face instructaj periodic suplimentar față de cel programat, în următoarele situații:
- dacă un angajat lipsește peste 30 de zile lucrătoare;
- se modifică procesul tehnologic;
- se schimbă echipamentele tehnice sau se modifică cele existente;
- apar modificări ale normelor de protecție a muncii sau ale instrucțiunilor proprii;
- reluarea activității după un accident de muncă;
- executarea unor lucrări speciale.
Cine organizează activitățile de protecție a muncii

În cadrul fiecărei companii sau instituții este stabilită o structură organizatorică pentru activitățile de protecție, ținându-se cont de:
- volumul activităților desfășurate (de exemplu, câți angajați, volumul de producție);
- riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională;
- modul de organizare teritorială a activității.
Structura organizatorică diferă, prin urmare, de la firmă la firmă, astfel:
- dacă numărul de angajați este de peste 50 – se organizează un compartiment de protecție a muncii, care este în subordinea directă a angajatorului;
- compartimentul de protecție a muncii cuprinde: serviciul de securitate a muncii și serviciul medical de medicină a muncii;
- personalul cu atribuții în domeniul protecției muncii trebuie să urmeze cursuri de formare și perfecționare în domeniu;
- dacă numărul de angajați este sub 50 (inclusiv) – se desemnează 1-2 specialiști în securitatea și sănătatea în muncă;
- dacă numărul de angajați este sub 9, angajatorul poate organiza singur activitățile de protecție a muncii, dacă are competențe în domeniu;
- în situația în care condițiile de muncă sunt grele, vătămătoare sau periculoase, se înființează comitete de protecție, indiferent de numărul de angajați.
Controalele pentru respectarea normelor de protecție a muncii

Ca angajat, trebuie să-ți desfășori activitatea potrivit pregătirii și instruirii pe care le ai și respectând instrucțiunile pe care ți le-a dat angajatorul. Totul, pentru a nu te expune la pericol de accidentare sau de îmbolnăvire. Este obligatoriu să faci aceste lucruri pentru siguranța ta, dar ținând cont și de persoanele care ar putea fi afectate de faptul că tu nu respecți regulile.
Compania la care lucrezi este obligată prin lege să îți asigure igiena, siguranța, protecția în muncă, dar și să îți ofere instructajul necesar referitor la protecția muncii și la normele pentru prevenirea și stingerea incendiilor. Există proceduri prevăzute de lege prin care sunt verificate toate aceste obligații. Instituțiile care fac controale în acest sens sunt Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) și Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU).
În urma controalelor efectuate, se pot stabili sancțiuni sau alte măsuri. De exemplu, inspectorul de muncă și medicul de medicină a muncii pot dispune ca angajatorul să solicite organismelor abilitate, analize asupra unor produse, substanțe sau preparate care sunt considerate periculoase.
Totodată, angajații și reprezentanții acestora care au atribuții privind securitatea în muncă pot apela la autoritățile competente și pot semnala observațiile lor în timpul inspecțiilor pe probleme de securitate și sănătate. Aceasta, dacă ei consideră că măsurile luate și mijloacele asigurate de conducerea companiei sau a instituției respective nu sunt suficiente sau corecte pentru a preveni accidentele și îmbolnăvirile profesionale.
Sancțiuni pentru nerespectarea normelor de protecție a muncii
În cazul nerespectarii Codului Muncii și a celorlalte legi din domeniul protecției muncii, organele competente pot stabili anumite sancțiuni. Este de menționat faptul că infracțiunile au fost scoase din legislația muncii, dar se regăsesc, reformulate, în Codul Penal.
Infracțiuni (potrivit Codului Penal):
- închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă:
- dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident sau îmbolnăvire, pentru că nu s-au luat măsurile de protecție.
- închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă:
- dacă nu sunt respectate normele de protecție a muncii (angajator și salariat) și se creează un pericol iminent;
- pentru repunerea în funcțiune a echipamentelor, fără să fie eliminate toate deficiențele din cauza cărora s-a dispus oprirea lor.
- închisoare de la 3 luni la un an sau amendă:
- dacă în situațiile prezentate mai sus, faptele sunt săvârșite din culpă.
Toate celelalte încălcări ale legislației protecției muncii constituie infracțiuni și se sancționează cu amenzi care pornesc de la 2.000 de lei și pot ajunge la 10.000 de lei. Cele mai multe sunt contravențiile pentru care se pot da amenzi între 5.000 și 10.000 de lei. Contravențiile sunt prevăzute de articolele 39 până la 44 din Legea 319/2006, cu modificările aduse.
Existența și respectarea normelor de protecție a muncii sunt obligatorii pentru siguranța ta și a colegilor tăi, pentru că ele previn accidentele și îmbolnăvirile profesionale. Angajatorul trebuie să-ți asigure, prin lege, condițiile de muncă, igienă și sănătate pentru desfășurarea activității la locul de muncă, pentru că, altminteri, este sancționat penal sau contravențional, în funcție de situație. Reține, însă, că și tu, la rândul tău, ai datoria de a-ți însuși normele și de a ține cont de ele.
Sursa foto: Shutterstock
Autor: Sorina Priceputu and Alves Lucas
17 March 2020