Vechimea în muncă: perioadă de vechime, condiții, dovada vechimii

Autor: Sorina Priceputu and Alves Lucas

Vechimea în muncă este perioada pe care o persoană a acumulat-o ca angajat, în baza unui contract individual de muncă. Noțiunea de vechime în muncă nu trebuie confundată cu stagiul de cotizare. Acesta din urmă se referă la perioada în care o persoană a cotizat la sistemul asigurărilor sociale de stat. Cu toate că sunt noțiuni diferite, sunt strâns legate între ele și amândouă sunt importante pentru calcularea vârstei de pensionare și a valorii efective a pensiei. În cele ce urmează, îți spunem tot ceea ce trebuie să știi despre vechimea în muncă, legatura dintre aceasta și stagiul de cotizare, precum și alte drepturi care decurg din acumularea anilor de muncă având contract legal. 

• Cadru legislativ
• Perioadele care sunt considerate vechime în muncă
• Perioade incluse în stagiul de cotizare
• Drepturi rezultate din vechimea în muncă
• Cum se poate face dovada vechimii în muncă
• Cum poți afla online ce vechime în munca ai acumulat
• Cine și cum poate cumpăra vechime în muncă pentru pensie

Cadru legislativ

Vechimea în muncă este reglementată de mai multe texte de lege, care stabilesc cum se calculează, ce perioade reprezintă vechime în muncă și care sunt beneficiile angajatului prin acumularea de vechime în muncă. 

Codul Muncii definește vechimea în muncă drept perioada însumată în care un angajat a prestat o activitate remunerată în baza unui contract individual de muncă. Stagiul de cotizare este reglementat prin Legea nr. 263/2010 și se referă la perioadele de timp în care o persoană a cotizat la sistemul public de pensii. Este important de spus că stagiul de cotizare nu este mereu egal cu vechimea efectivă în muncă. Stagiu de cotizare poate avea oricine, inclusiv persoanele care nu au vechime în muncă și care au ales să cotizeze în nume propriu la sistemul asigurărilor sociale. 

La stabilirea vechimii în muncă, dar și pentru completarea stagiilor de cotizare, există o serie de prevederi specifice, care includ dispoziții ale Uniunii Europene, cum este regulamentul 492 din 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii, dar și legi specifice pentru acoperirea sau suplimentarea contribuțiilor neachitate și pentru realizarea perioadei minime necesare de cotizație la sistemul public de pensii. 

Legea 263 din 2010 privind sistemul unitar de pensii publice stabilește stagiul complet de cotizare ca fiind perioada de timp în care o persoană contribuie la fondul public de pensii, prin cotizații lunare, pentru a putea, la rândul său, să beneficieze de pensie anticipată sau limită de vârstă ori de alte tipuri de pensii plătite din bugetul asigurărilor sociale. Aceeași lege stabilește că stagiul de cotizare rezultă din însumarea perioadelor în care s-a plătit contribuția la asigurările sociale de stat de către angajator și angajat sau de către persoana care a obținut venituri din profesii liberale, din activități independente și/sau din drepturi de proprietate intelectuală. 

Perioadele care sunt considerate vechime în muncă

Cu excepția perioadelor de lucru efectiv, există și multe alte situații care sunt considerate vechime în muncă. Acestea sunt: 

Concediul de risc maternal

De acest tip de concediu pot beneficia, conform Ordonanței de Urgență nr. 96/2003 privind protecția maternității la locul de muncă, salariatele gravide sau care au născut recent, precum și cele care alăptează. Durata acestuia este de cel mult 120 de zile, poate fi utilizat cumulat sau fracționat și reprezintă vechime în muncă. 

Concediul de maternitate

Concediul de maternitate cuprinde concediul pentru sarcină și pe cel pentru lăuzie și poate avea până la 126 de zile calendaristice, conform Ordonanței de Urgență nr. 158/2005. Concediul pentru sarcină include 63 de zile înainte de naștere, iar cel de lăuzie, cel mult 63 de zile după naștere (minimul este de 42 de zile calendaristice), însă pot fi alese și alte perioade. Concediul de maternitate se plătește cu o indemnizație calculată ca 85% din baza de calcul și intră în calculul vechimii în muncă.

Concediul paternal

Concediul paternal este oferit tatălui, pentru a participa la îngrijirea nou-născutului. Conform Legii nr. 210/1999 privind concediul paternal, tatăl primește cel mult cinci zile lucrătoare în primele opt săptămâni de la nașterea copilului, justificate prin certificatul de naștere. Indemnizația se calculează similar perioadei de concediu. 

Concediul pentru creșterea copilului

Pot beneficia de concediu pentru creșterea copilului acele persoane care au realizat venituri impozabile 12 luni în ultimii doi ani înainte de naștere, indiferent dacă beneficiază ori nu de un contract individual de muncă sau au venituri din activități liberale, PFA sau altele asimilate acestora. Indemnizația se calculează ca 85% din media veniturilor nete din ultimele 12 luni și are drept limită 85% din cuantumul salariului minim brut pe țară.  

Alte situații

Pe lângă situațiile de mai sus, și următoarele sunt luate în calcul la vechimea în muncă:

• perioada de studii (licență, master și doctorat), pentru cursurile de zi la universități de stat;
• perioadele de probă înainte de semnarea unui contract de muncă individual; 
• perioada de studii militare sau pentru a deveni agent de poliție;
• concediul de acomodare (în cazul adopțiilor);
• concediul pentru îngrijirea copilului bolnav;
• concediul de odihnă;
• perioada de invaliditate;
• perioada în care s-a primit ajutor social;
• perioada de serviciu militar în termen, în care persoana a fost concentrată, mobilizată sau în prizonierat;
• concediul pentru incapacitate de muncă – în cazul accidentelor de munca sau al bolilor profesionale;
• concediul de studii;
• concediul fără plată de cel mult 30 de zile dintr-un an calendaristic;
• cursurile de pregătire profesională;
• suspendarea din funcție, precum și cazurile de desfacere a contractului de muncă, dacă acestea au fost anulate ulterior de drept sau printr-o decizie judecătorească definitivă.

Perioadele care nu constituie vechime în muncă

Vechimea în muncă ajută la stabilirea perioadelor de timp în care angajații pot solicita drepturile care li se cuvin conform contractelor individuale de muncă. De asemenea, vechimea în muncă ajută la determinarea sporului de vechime în sistemele de salarizare în care se mai aplică, la acordarea concediului anual de odihnă, precum și la demonstrarea experienței într-o anumită profesie sau specialitate. În acest context, nu sunt considerate vechime în muncă următoarele situații:

• absolvirea unei Școli Militare de Muzică;
• concediile fără plată care depășesc durata de 30 de zile dintr-un an calendaristic;
• absențele nemotivate.

Perioade incluse în stagiul de cotizare

Stagiul de cotizare poate fi acumulat și de persoane care nu au un contract de muncă individual, dar care obțin venituri și plătesc regulat contribuțiile sociale la stat. Sunt luate în calcul ca perioade de cotizație următoarele situații (se va putea observa că unele dintre acestea corespund cu cele care acumulează vechime în muncă, în timp ce altele nu): 

• perioadele de timp lucrate cu contract de muncă în țări ale UE; 
• perioada de șomaj; 
• activitățile PFA, numai dacă au fost plătite contribuțiile pentru asigurări sociale și pensie. 

Stagiul de cotizare diferă în funcție de sex, precum și de tipul activității prestate. Astfel persoanele care intră în grupa I și II de muncă precum și toți cei a căror activitate corespunde celor efectuate in conditii speciale definite de Codul Muncii ca periculoase au un stagiu de cotizare minim mai redus. De acest avantaj beneficiaza și persoanele persecutate politic sau revoluționari, conform Legii 341/2004 şi Decretul 118/1990. De un stagiu redus de cotizare redus beneficiază, în anumite condiții, și femeile. 

Reprezintă stagiu de cotizare la sistemul public de pensii în sistemul public, conform prevederilor legii pensiilor, următoarele: 

• vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiei înainte de 1 aprilie 2001;
• vechimea în serviciu recunoscută pentru stabilirea pensiei, până la intrarea în vigoare a Legii 263/2010; 
• perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a Legii 263/2010, respectiv 20 decembrie 2010, în care persoanele au fost asigurate pe baza Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurari sociale.

Reprezintă stagiu de cotizare, dacă activitățile/situațiile precizate mai jos au avut loc sau au fost efectuate de o persoană înainte de 1 aprilie 2001:

• pensie de invaliditate;
• cursuri de zi ale învățământului universitar, cu condiția absolvirii cu diplomă;
• serviciul militar, ca militar în termen sau cu termen redus, concentrat, mobilizat sau prizonier;
• a fost beneficiarul, în orice interval de timp, în perioada 1 aprilie 2001–1 ianuarie 2006, de indemnizații de asigurări sociale;
• a beneficiat, începând cu 1 ianuarie 2005, de concediu pentru incapacitate temporară de muncă, în urma unui accident de muncă sau a unor boli profesionale;
• a fost în concediu de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani sau până la 3 ani, în cazul copilului cu handicap, oricând după data de 1 ianuarie 2006;
• are stabilite drepturi legate de vechime în muncă, potrivit Decretului 118/1990 referitor la drepturile persoanelor persecutate din motive politice sau ținute ca prizoniere politice.

Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, iar cel complet este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Vârsta standard de pensionare este 63 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi.

În absența stagiului minim de cotizare, personele pot primi pensia minimă garantată, a cărei valoare depinde de valoarea salariului minim pe economie în plată, sau pot cumpăra vechime în muncă. 

Drepturi rezultate din vechimea în muncă

Vechimea în muncă rezultată în urma unui contract individual de muncă se referă la perioada cumulată de un angajat în posturi diferite și oferă acestuia accesul la un anumit număr de zile de concediu de odihnă anual, precum și la un spor salarial cu caracter permanent. Numărul de zile de concediu este de minim 20 și poate crește, în funcție de vechime. 

Persoanele care au mai mult de trei ani de muncă pot beneficia de spor de vechime. Acesta se acordă doar dacă este menționat ca atare în contractul individual sau colectiv de muncă, acordarea acestuia nefiind o obligație a angajatorului. Concret, sporul de vechime se acordă în funcție de tranșa de vechime fixată de organizațiile care aplică prevederile contractului colectiv de muncă și poate fi de la 5% din salariul de bază, pentru vechime de la 3 la 5 ani, până la 25%, pentru cei care muncesc de mai mult de 20 de ani. 

Cel mai important beneficiu al vechimii în muncă îl reprezintă cotizarea la fondul public de pensii, pentru cei care au muncit în baza unul contract individual de muncă, situație în care reținerea și virarea cotizațiilor revin în sarcina angajatorului. 

Cum se poate face dovada vechimii în muncă

Vechimea în muncă poate fi demonstrată prin adeverințe eliberate de angajatori sau de Inspectoratele Teritoriale de Muncă, pe raza cărora activează angajatorul.

În cazul adeverințelor eliberate de angajator, există două situații:

• Eliberare automată de către angajator – acest lucru este obligatoriu la încetarea contractului individual de munca. Așadar, salariatul trebuie să primească o adeverință în care se atestă activitatea desfășurată, durata acesteia, salariul, specialitatea și vechimea în muncă, la care se adaugă un extras din Revisal;
• Eliberarea la cerere, de către angajator – orice salariat poate cere de la angajator o adeverință care să ateste vechimea sa în muncă. Documentul trebuie emis în cel mult 15 zile de la data solicitării.

Dacă societatea a fost radiată sau lichidată, poți căuta în arhivele acesteia sau poți acționa în instanță. În cazul în care nu există documente din care să rezulte raporturile de muncă, persoana în cauză poate chema în judecată Casa Națională de Pensii Publice, singura instituție abilitată să emită decizii pe baza datelor centralizate care certifică stagiile de cotizare. 

Un caz particular este și acela în care salariatul cere adeverința de vechime în muncă de la Inspectoratul Teritorial de Muncă. Autoritățile interoghează sistemul Revisal, pentru a oferi adeverința din care să rezulte activitatea desfășurată la angajator. Documentul este eliberat în cel mult 15 zile de la data solicitării.

Poți vedea AICI un model de adeverință de vechime în muncă la privat și AICI modelul de adeverință pentru vechime în muncă, așa cum a fost el stabilit prin Hotărârea nr. 611/2008, pentru persoanele care lucrează în mediul bugetar. 

Adeverința de vechime în muncă este necesară la dosarul de pensie, pentru a obține ajutorul de șomaj și chiar pentru a stabili numărul de zile aferent concediului de odihnă. 

Cum poți afla online ce vechime în munca ai acumulat

Orice salariat care are un contract individual de munca sau orice persoană care achită cotizații la sistemul public de pensii poate afla ce vechime în muncă are, de pe site-ul Casei Naționale de Pensii Publice (CNPP). 

Primul pas este crearea unui cont. Acesta permite să afli în orice moment vechimea, lunar sau anual. În acest sens, se completeaza un formular online. Ulterior, vei primi un e-mail prin care vei putea seta parola contului, după care vei putea accesa efectiv contul tău din site-ul CNPP.

În acest cont, vei putea accesa secțiunea: „Datele mele din sistemul public de pensii” și vei putea primi un raport actualizat. Datele anterioare lunii aprilie 2001 sunt accesibile solicitând informații din Cartea de Muncă și solicitând un alt raport actualizat. 

Până la data de 1 aprilie 2001, dovada realizării stagiului de cotizare se face din datele înregistrate pe Cartea de Muncă, iar după această dată, aceasta rezultă din declarațiile nominale de asigurare (D112) depuse de angajator la Casa Teritorială de Pensii până la data de 31 decembrie 2010, respectiv la ANAF, începand cu 1 ianuarie 2011.

Pentru a stabili vechimea în muncă și/sau stagiul de cotizare, persoana în cauză se poate adresa și Inspectoratului Teritorial de Muncă pe raza căruia și-a avut sau are activitatea, iar documentul obținut oferă toate informațiile referitoare la perioadele care constituie vechime în muncă, inclusiv activitatea profesională propriu-zisă, studiile superioare, stagiul militar. 

Este important de precizat că datele pot fi obținute doar de către persoanele care au muncit în mod legal și ale căror venituri au fost impozitate conform prevederilor legale. Persoanele care au acceptat munca la negru, adică fără forme legale, nu figurează în aceste evidențe. 

Cine și cum poate cumpăra vechime în muncă pentru pensie

De fapt, este vorba despre plata contribuțiilor la fondul de pensii care nu au fost achitate în perioadele de inactivitate. Astfel, cei care vor să acopere perioadele în care nu au cotizat o pot face până în 31 august 2023, prin semnarea unui contract de asigurare socială cu Casa de Pensii și prin plata unor sume către aceasta. De la 1 septembrie 2023 ar trebui să între în vigoare noua lege a pensiilor, iar acest mecanism de plată este reglementat prin lege. 

Plata retroactivă a asigurărilor către bugetul de pensii se poate face pentru perioade de cel mult 6 ani anteriori lunii încheierii contractului de asigurare, în care persoana nu a realizat stagiu de cotizare sau stagiu asimilat stagiului de cotizare în sistemul public de pensii sau într-un sistem de asigurări sociale neintegrat acestuia, în țară, în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state cu care România aplică instrumente juridice internaționale în domeniul securității sociale, se arată în Ordonanța de Urgență 163/2020, care introduce acest mecanism. 

Sistemul nu poate fi utilizat de cei care au lucrat în străinătate, iar plata retroactivă se poate face doar pentru pensia pentru limită de vârstă. 

Plata contribuțiilor se poate face prin încheierea unui contract cu Casa Teritorială de Pensii de care aparține solicitantul, în care vor fi trecute perioada sau perioadele de asigurare, venitul asigurat, cota de contribuție de asigurări sociale din momentul semnării contractului și totalul cuantumului contribuției de asigurări sociale. 

În ceea ce privește sumele care pot fi plătite, acestea se calculează conform dispozițiilor OUG 163/2020 și reprezintă 25% din salariul minim brut în vigoare la data semnării contractului cu Casa. În prezent, salariul minim brut este de 2.550 de lei, deci cei interesați de acest mecanism vor plăti 638 de lei pentru fiecare lună acumulata ca vechime în muncă. Plata se poate face în una sau mai multe tranșe. 

Este important de precizat că fiecare contract de plată retroactivă poate acoperi o perioadă de șase ani, dar fiecare solicitant poate încheia mai multe contracte cu Casa de Pensii, atâta vreme cât fiecare acoperă o perioadă de șase ani. 

Plata retroactivă nu se poate face după ieșirea la pensie, nu decalează vârsta de pensionare și nu poate acoperi decât perioadele în care solicitantul nu a beneficiat de un contract de muncă individual. 

Din toate cele prezentate, trebuie reținut faptul că vechimea în muncă are efecte asupra valorii pensiei doar dacă este dublată de plata lunară a contribuțiilor pentru pensie, obligație care revine angajatorului, ce reține din veniturile salariatului sumele respective și le virează, conform legii. În cazul celor care au activități independente, vechimea în muncă are valoare doar dacă sunt achitate aceste taxe către sistemele de protecție socială.  

Sursa foto: Shutterstock.com

Autor: Sorina Priceputu and Alves Lucas
25 August 2020

Ultima editare: 22 March 2022