Autor: Alves Lucas
Succesiunea, cunoscută mai degrabă după denumirea de moștenire, reprezintă acea modalitate legală prin care sunt transmise bunurile unei persoane care a încetat din viață altor persoane, mai exact, moștenitorilor.
În cele ce urmează vei afla cum se desfășoară procesul succesiunii în mod legal, de câte tipuri este moștenirea, dar și care sunt moștenitorii legali.
Cum este reglementată legal și care sunt tipurile de moștenire
Cine are dreptul la moștenire și care sunt moștenitorii legali
Cum se împarte moștenirea
Ce este rezerva succesorală și care sunt moștenitorii rezervatari
Ce acte trebuie pentru succesiune
Care sunt taxele de succesiune
Etapele succesiunii
Întrebări comune despre succesiune
Cum este reglementată legal și care sunt tipurile de moștenire
În mod evident, succesiunea se face după deces. Codul Civil este cel ce reglementează succesiunea sau moștenirea, însă vorbim doar despre cea legală. Asta deoarece există și moștenirea testamentară, care diferă într-o anumită măsură de moștenirea legală.
Cu alte cuvinte, moștenirea este astfel de două tipuri: legală și testamentară. În rândurile care urmează vom detalia fiecare tip de moștenire în parte.
Moștenirea testamentară
Aceasta se referă la moștenirea lăsată prin intermediul unui testament, care a fost întocmit în prealabil de persoana care a încetat din viață. Testamentul este cel ce reglementează modul în care sunt împărțite bunurile către unul sau mai mulți moștenitori (succesori).
Totuși, pentru ca un testament să fie legal, acesta trebuie să aibă una dintre următoarele forme:
- Testament olograf – documentul este scris de mână, semnat și datat de către persoana care vrea să lase testament (testator), însă, chiar dacă este un document legal, acesta poate fi atacat în instanță de alți moștenitori. Motivele pot fi legate de lipsa de discernământ a testatorului sau falsitatea documentului.
- Testament notarial (autentic) – spre deosebire de testamentul olograf, acest document este mult mai sigur deoarece autenticitatea sa este validată în fața unui notar. Mai exact, testatorul îi dictează notarului conținutul testamentului, în prezența a doi martori. În plus, actul este păstrat în arhiva notarială, iar notarul are datoria de a se asigura că testatorul se află în deplinătatea facultăților mintale și că nu este încălcată nicio prevedere legală.
Ar mai fi de spus că, în cazul în care sunt descoperite mai multe testamente, se va lua în calcul ultimul testament, chiar dacă acesta nu a fost întocmit în fața notarului și este doar un testament olograf.
Moștenirea legală
Spre deosebire de moștenirea testamentară, aceasta are loc în cazul în care persoana care a încetat din viață nu a lăsat scris un testament ori în cazul în care testamentul nu este legal și nu a fost încheiat în una din formele de mai sus.
Citește și Pensia de urmas: cine o poate primi si cum se calculeaza valoarea ei
Cine are dreptul la moștenire și care sunt moștenitorii legali
În cazul în care vorbim de moștenirea testamentară, moștenitorii sunt, bineînțeles, persoanele specificate în testament. Dacă se merge pe calea succesiunii legale, atunci moștenitorii pot fi:
- Soțul supraviețuitor;
- Copiii defunctului și toți ceilalți urmași ai acestora;
- Părinți și bunici ori străbunici, unde este cazul;
- Alte rude până la gradul al patrulea, inclusiv.
Totuși, ce este important de reținut este faptul că toți acești moștenitori nu se pot prezenta pur și simplu pentru a-și primi partea de moștenire deoarece există o ordine de preferință. În funcție de această ordine se stabilește care este prioritatea succesorilor. Astfel, există patru clase de moștenitori legali, după cum urmează:
- Clasa întâi (descendenți) – copiii și copiii acestora, adică nepoți și strănepoți (au dreptul la moștenire atât copiii naturali, cât și cei adoptați).
- Clasa a doua (ascendenți și colaterali privilegiați) – mai exact, este vorba de părinți (ascendenți privilegiați) și de frați sau surori (colaterali privilegiați), inclusiv descendenții acestora, precum copii sau nepoți.
- Clasa a treia (ascendenți ordinari) – bunici, străbunici (pe linie maternă sau paternă).
- Clasa a patra (colaterali ordinari) – mai exact, rudele până la gradul al patrulea, precum mătuși, unchi, veri primari sau frații și surorile bunicilor.
Acest lucru înseamnă că, de exemplu, părinții sau frații și surorile (care intră în clasa a doua) nu vor putea veni la moștenire dacă cei din clasa întâi nu au renunțat la dreptul lor de moștenire și așa mai departe, până la ultima clasă de moștenitori.
Dacă este vorba de moștenirea testamentară, atunci testatorul poate să elimine din testament anumiți moștenitori, indiferent de clasa din care fac parte și chiar dacă aveau drept la moștenire pe cale legală. Această acțiune poartă denumirea de dezmoștenire sau exheredare. Persoanele dezmoștenite pot fi trecute direct în testament ca dezmoșteniți sau indirect, prin simpla omitere din testament.
Ce persoane nu pot fi moștenitori
Există și persoane care sunt considerate nedemne pentru a primi moștenire în mod legal și care vor fi eliminate de la succesiune. Mai exact, este vorba de persoanele care au comis o faptă gravă sau au fost condamnate penal pentru fapte săvârșite la adresa persoanei care lasă moștenirea sau a unuia dintre succesorii care fac parte dintr-o clasă de moștenitori superioară. La aceste fapte se încadrează crima, falsificarea ori distrugerea testamentului.
Cum se împarte moștenirea
Așa cum am menționat mai sus, moștenirea se împarte în funcție de clasa de moștenitori, de la clasa întâi spre clasa a patra. Mai exact, moștenitorii din clasa a patra nu vor primi moștenire decât dacă nu există moștenitori înainte lor sau dacă pe aceștia nu îi interesează să primească ceva.
Totodată, averea se împarte egal între rudele din aceeași clasă și același grad de rudenie. Însă, fiecare clasă de moștenitori trebuie să împartă moștenirea cu soțul supraviețuitor, după caz și în anumite condiții.
Soțul supraviețuitor se poate prezenta la moștenire împreună cu celelalte clase de moștenitori și îi va reveni o parte mai mică sau mai mare din moștenire. De exemplu, dacă ceilalți moștenitori refuză drepturile, atunci averea revine soțului moștenitor. Cota pe care o poate primi soțul supraviețuitor este stabilită astfel:
- Un sfert din moștenire dacă este împărțită cu descendenții (copii);
- O treime din moștenire dacă este împărțită cu ascendenții privilegiați (părinți) și cu colateralii privilegiați (frați sau surori și copiii acestora);
- O jumătate din moștenire dacă este împărțită numai cu ascendenții privilegiați ori doar cu colateralii privilegiați;
- Trei sferturi din moștenire dacă este împărțită numai cu ascendenții ordinari (bunici) sau numai cu colateralii ordinari (rude până la gradul al patrulea).
Trebuie menționat și faptul că, dacă soții nu au avut copii, iar părinții persoanei care a încetat din viață nu mai trăiesc, există posibilitatea ca soțul supraviețuitor să primească toată moștenirea, dacă a fost lăsat un testament în care se specifică acest lucru.
De asemenea, soțul supraviețuitor are dreptul la moștenire dacă cei doi soți se aflau în proces de divorț, care încă nu s-a finalizat cu o hotărâre definitivă. Mai exact, cu condiția ca la momentul procesului de moștenire să nu existe deja o hotărâre de divorț.
Un alt aspect important este cel al concubinilor care, conform legislației în vigoare, nu au drept de moștenire. Totuși, concubinii pot lăsa moștenire partenerului prin testament. Însă, există posibilitatea ca partenerul supraviețuitor să nu o primească, mai ales că există anumite clase de moștenitori care au dreptul legal la diferite cote din moștenire.
Citește și Ajutorul social: legislatia in vigoare si formule de calcul
Ce este rezerva succesorală și care sunt moștenitorii rezervatari
Conform legii, rezerva succesorală reprezintă o parte din bunurile moștenirii la care au dreptul moștenitorii rezervatari. Aceștia au dreptul să primească neapărat cel puțin o jumătate din cota succesorală, chiar dacă testatorul nu a dorit acest lucru sau i-a dezmoștenit, ori a lăsat prin moștenire mai mult altor categorii de persoane sau nu a mai rămas prea mult din averea sa, de exemplu, din cauza unor donații.
Mai exact, moștenitorii rezervatari sunt:
- Soțul supraviețuitor;
- Descendenții (copii și nepoți);
- Ascendenții privilegiați (părinți, dar nu și frați).
Cu alte cuvinte, ceilalți moștenitori vor primi bunuri sau o parte din avere astfel încât să mai rămână și o rezervă pentru moștenitorii rezervatari. Această prevedere se aplică doar în cazul în care există moștenitori rezervatari deoarece sunt protejați prin lege de orice fel de situații care i-ar putea lăsa fără moștenire.
Ce acte trebuie pentru succesiune
Pentru deschiderea procedurii succesorale trebuie să se depună următoarele acte la Biroul de Stare Civilă din localitatea de domiciliu a persoanei care a încetat din viață:
- Cerere tip;
- Certificat de deces (în original) al persoanei pentru care se face succesiunea;
- Certificat de atestare fiscală (în original), pe numele persoanei care a încetat din viață, eliberat de Direcția de Taxe și Impozite Locale (certificatul atestă că nu există datorii la bugetul local);
- Certificat de atestare fiscală (în original), pe numele persoanei care a încetat din viață, eliberat de ANAF (certificatul atestă că nu există datorii la bugetul de stat);
- Certificat de naștere și căsătorie pentru soțul supraviețuitor, după caz;
- Certificat de naștere și de căsătorie, după caz, dar și alte acte de identitate pentru moștenitori;
- Acte de proprietate pentru bunurile lăsate moștenire;
- Testament, după caz.
Inițial, se obține sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale. Ulterior, moștenitorii trebuie să dezbată succesiunea în fața unui notar, alături de doi martori care l-au cunoscut pe cel care a încetat din viață. Dacă moștenitorii nu se pot pune de acord la notar, atunci succesiunea este dezbătută în fața unei instanțe judecătorești, pe raza teritorială de domiciliu a persoanei decedate.
Ce e important de reținut este faptul că succesorii moștenesc atât drepturile persoanei care a încetat din viață, cât și obligațiile acestuia. Motiv pentru care unii moștenitori aleg să renunțe la drepturile lor.
Citește și Ajutorul de inmormantare – ce valoare are si cum il obtii
Care sunt taxele de succesiune
Taxele presupun onorariul pentru notar, în cazul în care moștenirea este dezbătută în fața notarului. Onorariul este calculat în funcție de valoarea totală a bunurilor succesorale (mobile și imobile) și se împarte între toți moștenitorii.
În cazul bunurilor imobile, valoarea lor este stabilită în Grila Notarilor, așa că moștenitorii au siguranța că acestea sunt evaluate în mod corect.
Dacă succesiunea este dezbătută în fața instanței judecătorești, taxele pot crește în funcție de durata procesului, numărul de moștenitori, complexitatea cazului și alte proceduri juridice necesare.
Pe lângă taxele notariale se mai plătește și impozitul către stat, care este de 1% din valoarea totală a bunurilor succesorale (mobile și imobile). Totuși, dacă succesiunea este dezbătută în primii doi ani de la deces, moștenitorii sunt scutiți de plata impozitului către stat.
Etapele succesiunii
Procedura de succesiune presupune mai multe etape și debutează cu o solicitare la un birou notarial din circumscripția judecătoriei unde persoana decedată a avut domiciliul. Deschiderea procedurii la notar este posibilă doar dacă moștenitorii s-au pus de acord; în caz contrar, aceștia trebuie să apeleze la instanța judecătorească.
Etapa I: Deschiderea succesiunii
Cel mai devreme, succesiunea poate fi deschisă în aceeași zi în care persoana care lasă moştenirea a decedat. Dovada în baza căreia se face procedura este certificatul de deces sau o hotărâre judecătorească declarativă de moarte, rămasă definitivă.
Etapa a II-a: Devoluţiunea succesorală (transmiterea averii la moștenitori)
După decesul unei persoane, patrimoniul acesteia se transmite moştenitorilor săi, fie legali, fie testamentari, însă acest proces nu este definitiv și nici obligatoriu. Dreptul de opțiune succesorală se exercită în termen de un an de la data decesului, în această perioadă moștenitorii putând declara că acceptă sau renunță la moștenire. Pe de altă parte, dezbaterea succesiunii nu este condiționată de un termen, ci poate fi făcută oricând. Dosarul se poate forma la cererea unuia dintre moștenitori, dar ceilalți trebuie să fie indicați în solicitare, cu domiciliul complet, pentru a putea fi citați la notariat. Dacă una dintre părți nu se poate prezenta la dezbaterea succesiunii, aceasta poate împuternici o altă persoană care să îi reprezinte interesele și să semneze actele. La dosar se atașează toate actele (în original) prezentate mai sus: de stare civilă, care atestă legătura de rudenie, precum și cele legate de averea persoanei decedate. De asemenea, vor fi citați doi martori din afara familiei, care să declare în scris că l-au cunoscut pe defunct și îi cunosc pe moștenitori.
Etapa a III-a: Partajul succesoral
Această operaţiune juridică are ca scop eliminarea stării de indiviziune (coproprietate), patrimoniul persoanei decedate fiind împărţit între moștenitori. La finalizarea procedurii, părților implicate li se eliberează câte un certificat de moștenitor. Dacă în masa succesorală nu sunt bunuri, dar părțile au nevoie să își dovedească această calitate de moștenitori, li se poate elibera un certificat care atestă acest lucru. După eliberarea certificatului de moștenitor, se face partajul, care poate fi pe cale amiabilă sau judiciară, dacă moştenitorii nu se înţeleg asupra părţii cuvenite. Partajul se poate face odată cu succesiunea sau ulterior.
Întrebări comune despre succesiune
În ce condiții poate dobândi un minor calitatea de moștenitor?
Un minor poate dobândi calitatea de moștenitor prin intermediul unui curator, numit prin dispoziție a autorității tutelare a primăriei pe raza căreia se află domiciliul acestuia. Notarul public va face o adresă în acest sens către serviciul de autoritate tutelară al primăriei competente.
Cum se face împuternicirea din străinătate pentru succesiune?
Procura sau împuternicirea de reprezentare succesorala din partea unei persoane care locuiește în străinătate se poate face personal, la un notariat din România. Dacă persoana care împuternicește nu poate veni în țară, se poate adresa Consulatului României, unde există angajați cu atribuții notariale ce pot autentifica împuternicirea și în străinătate.
Cum se face renunțarea la succesiune?
Renunţarea la succesiune este un act juridic unilateral, iar respectivul moştenitor trebuie să dea această declaraţie în faţa notarului, în cadrul termenului de prescripţie de un an al dreptului de opţiune succesorală. Dreptul de a renunţa aparţine tuturor moştenitorilor. Declarația trebuie să fie dată în faţa unui notar public și se poate face la orice birou notarial. Persoana ce renunţă devine străină de orice drept succesoral şi de orice eventuale datorii ori sarcini impuse de moştenire.
Succesiunea reprezintă, așadar, modalitatea prin care familia poate beneficia în mod legal de bunurile rămase după decesul unui membru. În timp ce prin testament persoana care nu mai este în viață poate decide cui lasă averea și bunurile, moștenirea legală reprezintă calea prin care aceasta este împărțită în funcție de gradul de rudenie, fiecare succesor primind cota care i se cuvine.
Sursă foto: Pexels.com
Autor: Alves Lucas
30 November 2021
